miercuri, 19 martie 2014

PENTRU OAMENII FALSI :)



In ATENTIA celor care se simt cu musca pe caciula:
Salutare! De data asta, vreau sa vorbesc despre ce urasc cel mai mult pe lumea asta: FALSITATEA.De ce tocmai acum? Pentru ca in ultima vreme ma simt inconjurata tot mai mult de aceste “frumoase” personaje,ca altfel nu le pot numi.Ma intreb oare cati din jurul meu sunt chiar persoane de incredere si cu caracter? Sigur nu multi si totusi pentru acei putini care nu s-au molipsit inca de aceasta tampenie, port tot respectul!
Asadar da, eu zic ca falsitatea e molipsitoare.Chiar ma intreb cum de nu m-am molipsit si eu la cata falsitate si prefacatorie roieste in jurul meu.Mi-am format insa o usoara alergie la astfel de persoane.Urasc persoanele cu 2 fete! Daca ai ceva de zis, pai spune-mi omule in fata, chiar asa de greu ti se pare?Daca ma vorbesti pe la spate, ei bine afla ca nici nu sti de la cine si cum pot afla si in momentul acela in fata mea nu mai esti om.Barfele tot timpul merg mai departe, de la o ureche la alta.As aprecia mult mai mult ca o persoana sa imi spuna ce are de zis pe fata, chiar daca poate ma doare sau nu imi convine, macar a demonstrat ca are caracter!
Totusi, atunci cand ajungi subiect de barfa trebuie sa te simti important.Pentru ca exista oameni care vorbesc despre tine!Deci chiar esti important!Atunci cand nu iti auzi vorbe si barfe, sa iti dea de gandit, inseamna ca ceva nu e in regula! Altfel ar trebui sa te doara-n basca, oamenii vor continua neincetat sa vorbeasca, iar noi nu avem puterea sa ii oprim.
Sa revenim asadar la falsitate.In ziua de azi, daca spui lucrurile prea pe fata si prea direct, esti rau vazut, iar persoanele care pupa in fund pe toata lumea sunt puse mai sus decat cele care chiar au caracter.Ei bine, ce e mai de apreciat: curajul de a spune lucrurilor pe nume sau lasitatea de care dai dovada atunci cand incepi sa ii pupi pe toti peste tot, desi in gandul tau ii numesti in toate felurile? Treziti-va la realitate oameni buni! Chiar nu inteleg ce incercati sa demonstrati cu asta, de pupat in fund nu e greu, e greu sa ai CARACTER SI PERSONALITATE.Ma mira cum de nu va da falsitatea deja pe afara, ati uitat sa fiti oameni! Unii dintre voi sunteti atat de prefacuti incat imi starniti dezgust, scarba!
Ca sa sti sa alegi intre prieteni si…restul lumii, ma abtin sa ii numesc altfel, trebuie sa fi destul de destept! Eu am ajuns in momentul in care, doar uitandu-ma in ochi la o persoana si ascultandu-l cum vorbeste, imi dau din start seama ce fel de persoana este.Asta este bine pentru mine, rau pentru ei.Asa ca sa nu credeti ca ma pacaliti cu linguselile voastre, cuvintele mieroase si pupatul excesiv in fund! Asta va face doar sa scadeti in ochii mei, iar in ultima vreme incepeti sa scadeti unul cate unul…
Vedeti-va in puii mei de viata si traiti-o asa cum sunteti voi cu adevarat! Pentru ca altfel e ca si cum toata viata ati purtat o masca, ati jucat rolul altei persoane, nu ati fost protagonistul vietii voastre proprii.Faceti ce va place, cum va place, vorbiti cum vreti cu cine vreti si lasati lumea sa vorbeasca.Si nu in ultimul rand, vedeti-va de treaba! Si nu pentru ca as pune la suflet ce aud, nu ma afecteaza absolut deloc ci pentru ca eu, in comparatie cu multi dintre voi am bunul simt, cei 7 ani de acasa si ma repet, CARACTER.
Daca ce scriu eu aici pe o ureche va intra si pe alta va iasa, va rog ca din acest moment sa indrazniti sa vorbiti cu mine doar cei care stiti ca nu purtati o masca atunci cand o faceti si care vorbiti din inima.Restul, va puteti abtine ca nu ma incalzeste cu nimic parerea voastra.Poate ca v-am luat prea tare, dar mi-a cam ajuns! Sa aveti o seara faina si sper ca macar pe unii dintre voi v-am pus pe ganduri!

miercuri, 18 decembrie 2013

Durerile de masea si dintilogii

ANUNT PENTRU TOT POPORUL……

Tador, aulin, nurofen, algocalmin, ceapa, usturoi, bitter, tuica, muscaturi de perete si multe rugaminti acolo sus. Urasc durerile de masea!

Se stie din batrani ca durerea de masele nu te ia ziua la 10. Nu te ia pentru ca, daca la 10 dimineata incepe sa te doara o masea, traversezi strada si te duci la cabinetul stomatologic sa te tratezi. Nu, la 10 dimineata nu te ia. Te ia noaptea. Cand ti-e somnul mai dulce, atunci vine si durerea de masele. Si, culmea, cand ti-e tie somnul mai dulce si te ia durerea de masele, atunci ii este si stomatologului somnul cel mai dulce. Prin urmare, tre’ sa stai si sa suferi pana dimineata, cand vine stomatologul la serviciu. Si, culmea, dimineata nu te mai doare nimic. Prin urmare, nu te duci la dinţolog, ca doar nu esti nebun sa dai bani cand nu te doare, nu?


Dar la dentist merg destul de des. Am dintii buni, dar si cand se strica vreunul, nu ma iarta. Eu am ajuns la concluzia ca, la un moment dat, un dentist mi-a implantat ceva intr-o masea. Nu stiu ce, un dispozitiv care se leaga la un satelit, ceva cu GPS conectat la toti stomatologii din lume, ca altfel nu-mi explic.

Pe mine nu ma apuca durerea de masele oricand, nu. Nu ma apuca marti noaptea, nu ma apuca luni la pranz. Pe mine ma apuca vineri seara sau de sarbatori. Zici ca maselele mele sunt setate sa porneasca durerea in momentul in care s-a inchis si ultimul cabinet stomatologic.

In conditiile astea, am fost nevoita sa gasesc alta solutie. Si am gasit. E atat de simpla incat nici mie nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit la ea mai devreme. Pur si simplu nu mai dorm noaptea, ci ziua. Acum nu mai am probleme noaptea cu maselele. Stau relaxata, scriu, ma uit la filme si nici prin cap nu-mi trece sa caut dentisti. In schimb, cum se face ora 10-11 dimineata si vreau sa ma culc, cum incepe durerea de masele. Dar atunci deja e altceva.

Maine dimineata , cabinetele sunt deschise, imi pun dosul in masina si ţuşti la tanti doctor sa o frezeze si sa-i linisteasca nervii. Un saru’mana e destul pentru a-mi baga anestezie si freza in gura. Apoi urmeaza nasoleala cu sapatul pe canale de zici ca-ti foreaza-n creier, dar tot raul e spre bine. Iti cimenteaza caverna, ii dai banii, iti ureaza un sincer “La revedere!” (ca trebuie sa traiasca si gura ei) si o sa plec fericita acasa, fara Ibuprofen si fara dureri.


Tador, aulin, nurofen, algocalmin, ceapa, usturoi, bitter, tuica, muscaturi de perete si multe rugaminti acolo sus. Urasc durerile de masea!

miercuri, 4 decembrie 2013

Dragostea la distanta



Se spune ca marile iubiri nu se uita niciodata. Iar uneori chestia asta e  adevarata! Si cand  iubim intens, cu toata fiinta, cu tot sufletul, unele persoane ne raman pentru totdeauna acolo undeva,  intr-un colt al inimii rezevat numai lor pentru totdeauna. Iubirea cuprinde toate sentimentele din lume.  Gelozie, bucurie, tristete, fericire, dezamagire, dor, amagire, simpatie, mila, si multe alte  sentimente pe care le simti treptat sau in amestec . Fluturasi in stomac, nopti nedormite, clipe pe care nu ai vrea sa le mai traiesti vreodata, zambete, clipiri, priviri, atingeri pe care nu ai vrea sa le uiti niciodata.  Lucruri rele si bune. LUCRURI. Cum se poate ca niste lucruri simple sa formeze o forta atat de mare, e un mister. Iubirea este ceva unic.  Este un joc unic periculos, care merge jucat DOAR in doi. Cand jocul e jucat doar de o singura persoana iubirea se transforma in SUFERINTA. Iar atunci te intrebi: Oare merita sa lupti pentru persoana iubita? Merita sa astepti luni, ani dupa cineva?  Merita sa ierti totul doar pentru ca iubesti mai mult decat credeai o persoana?
Atunci cand iubesti nu tii cont de piedici, de defecte nici de lucrurile rele. Ma intreb, cati oameni mai lupta in ziua de azi pentru iubirea adevarata ? Cati  oameni indraznesc să se ridice si sa spuna : ”Eu lupt pentru ceva. Lupt pentru iubire. Lupt pentru ceea ce cred! Lupt pentru ceea ce simt! ”
E mai simplu si ma comod  ca atunci cand nu merge cu o persoana, sa incerci cu o alta…si tot asa. Dar atunci unde e invingerea? Unde e lupta?  Unde e aventura? Daca iubesti pe cineva, astepti si zece ani dupa acea persoana. Daca iubesti pe cineva esti in stare sa renuti la tine, la eul tau in favoarea celui de langa tine. Lasi fricile, desconsiderarile si indoielile acasa si LUPTI. Iar daca nu lupti inseamna ca nu iubesti cu adevarat.

Comoara ta este acolo unde este inima ta....



Un om viseaza o voce care ii spune sa se duca in Persia, unde va gasi o comoara. Atunci, omul porneste la drum, un drum lung, cu talhari, cu furtuni, fiind si aproape sa moara de foame in desertul care separa Alexandria de Persia, dar, in sfarsit, ajunge intr-un oras persan. Se intinde sa doarma in curtea unei moschei, in care la un moment dat intra niste hoti. Sunt arestati cu totii si dusi inaintea judecatorului, a Califului.
 Acesta il intreaba de ce se afla acolo. El spune: “Eu sunt din Alexandria, orasul lui Alexandru, si am venit aici pentru ca o voce mi-a spus ca daca ma voi duce in Persia voi gasi o comoara”.
 Atunci pe Calif a inceput  si rada  pana cand a inceput  sa-l doara maselele si spuse: “Omule credul, eu, la fel, am visat ca daca as merge la Alexandria, as gasi acolo o comoara si ca o voi gasi intr-o casa unde se afla un smochin si un cazan pentru apa, insa eu n-am crezut in asemenea lucruri”. Atunci hotaraste sa ii aplice omului o suta de bice. Amarat, egipteanul se intoarce in Alexandria si recunoaste in casa aratata  de Calif casa lui : aici erau smochinul si cazanul.  A sapat si gaseste comoara…

Oamenii surzi care nu aud cum striga iubirea



În mijlocul deşertului, un om cântă divin la vioară. Un leu se apropie, îi dă târcoale cântăreţului şi se aşază la câţiva paşi de el, mişcându-şi capul în ritmul muzicii. Mai vin doi lei şi se aşaza la fel, lângă cântăreţ. După încă ceva timp, vine un al patrulea leu care îl mănâncă pe cântăreţul nostru. Pe o creangă în apropiere, doi vulturi fac conversaţie:
- Ţi-am spus eu că dacă vine surdul s-a zis cu muzica?
Uneori, trăim între surzi. Nu ne bagă în seamă. Chiar ne înghit. De aceea trebuie să știm încotro se îndreaptă surzii, ca să nu nimerim între ei. E important și să nu surzim, ca să nu distrugem ce e frumos, divin. Probabil de aceea mi-a plăcut Blaga, cu *Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, căci eu iubesc… *
Tot iubirea e rădăcina lucrurilor bune, care rămân veșnic!
P.S. Cu cei care au deficit auditiv nu am nimic, e doar o parabolă – nu vreau să mă trezesc acuzată că discriminez categoriile cu handicap! Cu ceilalți *surzi* am eu ce am; de fapt ce am? O mare milă pentru ei, că trăiesc degeaba.

marți, 3 decembrie 2013

Un nou inceput





 Sincer sper la o minune în viaţa mea, o minune care să mă ducă exact la nivelul la care trebuie să fiu, la fel de sufletista, atenta la detalii, iubitoare, sensibila, dar cu un caracter de fier. Este un cuvânt greu şi până acum clar nu l-am putut căra după mine. Ce-i drept, cred că sunt frustrata şi ăştia din jurul meu au învăţat în timp cum să profite de mine. Ce diabolic a sunat!
    În continuare îmi iau palme şi în continuare îmi zic “Gata, mi-a ajuns! Trebuie să fac ceva!”. Momentul respectiv trece şi la următorul mă ţin şi cu dinţii de refelxele mele de slăbiciune. Uit ce mi-am propus şi aşa nu fac nimic. Bine, după ce am făcut aceeaşi greşeală, regret din nou. Am început să mă accept aşa cum sunt şi pentru că am văzut că nu mă pot schimba, am lăsat-o baltă cu marile mele planuri.
     Fie că dau de înţeles ceva, fie că spun ceva în faţă, fie că fac ceva, fie că nu fac nimic, fie că simt ceva, gândirea mea şi în cele din urmă acţiunile mele, sunt reţinute de sentimentul de a nu răni în vreun fel. Mi-am dat seama că iubesc prea mult lumea ca un tot unitar şi că nu fac rău nici prin gânduri. Din reflex fac lucrurile în aşa fel încât oricine intră în contact cu mine să nu se simtă cumva ofensat sau jenat din cauza a ceea ce am spus sau am făcut. Asta îmi dă de înţeles că sunt slaba. Poate slaba  de înger, zic. Păcatul, vina şi dezamăgirea îmi aparţin în această privinţă.
     Nu ştiu care ar fi problema mea. Sau problemele mele, pardon. Ştiu că am şi sunt legate de comportament, dar dacă intru mai adânc, sunt legate de suflet. De acolo pleacă totul. Am încercat să fiu rea şi am reuşit, dar nu a meritat. Nu ştiu ce ar trebui să mă caracterizeze şi mai ales ce ar putea să mă schimbe. Schimbări peste schimbări, de fapt nu m-am mişcat de la locul meu. Îmi este frică să mă gândesc că am reuşit să mă schimb pentru că risc să aflu că în tot acest timp m-am minţit.
     M-am relaxat, am reflectat, m-am eliberat de energii negative, mi-am dat un refresh, am căpătat curaj şi cu toate astea nu am găsit răspunsuri despre mine. De ce aşa, de ce nu invers, până când, oare… şi tot aşa. Am pretenţii ca din momentul în care voi pleca, să plec cu adevărat şi când mă voi întoarce, să îi aud pe toţi spunând “Te-ai schimbat!”. Atunci chiar nu o să-mi pese de ce vor ei să mai fiu, din moment ce mă simt răzbunata pe elementele ce ţin de mine şi în acest moment nu mă ascultă pentru a-mi fi mai bine.

joi, 28 noiembrie 2013

Nu te mai vreau



Nu te mai vreau!

    In ce moment ajungi sa te saturi de ceva sau cineva? In ce moment ajungi sa nu iti mai pese de ceea ce odata insemna totul in viata ta? Ce declic emotional se produce cand intr-o dimineata, te trezesti si nu mai simti dorul acela imens, dor care iti umplea intreaga fiinta si, in acelasi timp, iti crea un gol imens in suflet?
   De fiecare data, raspunsul este acelasi: un nou dor, o noua preocupare. Ceva care iti inlocuieste lipsa, durerea, ceva indeajuns de interesant ca sa suplineasca dorul vechi si chiar sa fie mai presus de acesta.Mai dificil este insa, cand te regasesti in rolul celui inlocuit cu ceva nou, cu ceva mai interesant. Uneori se intampla pentru ca e ceva interzis, ceva ce nu are voie sa faca in mod obisnuit, astfel ca, devine, ca orice tabu, ceva extrem de incitant. Alteori se intampla din plictiseala, Iar alteori, pentru ca pur si simplu nu are de ce sa nu o faca. Te intrebi, de ce? De ce ti se intampla tocmai tie? De ce esti tu cel napastuit? Cel lipsit de noroc pe lumea asta? Daca stai sa te gandesti indeajuns, fara orgolii si fara obstacole inutile, ajungi la concluzia ca in mare parte esti vinovat de ceea ce se intampla. Ca, daca ai fi avut indeajuns de mult curaj, ai fi putut preveni dezastrul. De cate ori ai vrut sa testezi destinul, dintr-un acces de masochism, provocandu-l: "Arata-mi ce poti. Stiu ca poti gresi, stiu ca vei gresi, mai devreme sau mai tarziu imi vei demonstra asta." Sperand in acelasi timp ca tu esti indeajuns de fermecatoare, ca vraja ta este indeajuns de puternica, ca relatia voastra este de nedistrus pentru o amarata de proba? Si de cate ori destinul nu ti-a ras in fata, demonstrandu-ti cat de slab si de mic poti fi? Cand cineva iti arata cu toate fortele si iti demonstreaza prin fapte ca nu te mai vrea, de cat timp ai nevoie ca sa VEZI si sa ACCEPTI asta? Pana nu mai ramane nici o farama neumilita in tine. Asa ma gandeam si eu....
     Cu totii ar trebui sa invatam lectia asta: cei nevruti sa invatam sa acceptam asta si sa incetam sa batem la usi inchise pentru totdeauna, iar cei cu cheia puterii in mana sa avem intelepciunea de a alege solutia cea mai buna pentru noi si pentru cei alesi sau nealesi."Nu te mai vreau!" - niste cuvinte simple, care pot distruge vieti, dar care le si pot salva, atunci cand spuse la timp.