miercuri, 18 decembrie 2013

Durerile de masea si dintilogii

ANUNT PENTRU TOT POPORUL……

Tador, aulin, nurofen, algocalmin, ceapa, usturoi, bitter, tuica, muscaturi de perete si multe rugaminti acolo sus. Urasc durerile de masea!

Se stie din batrani ca durerea de masele nu te ia ziua la 10. Nu te ia pentru ca, daca la 10 dimineata incepe sa te doara o masea, traversezi strada si te duci la cabinetul stomatologic sa te tratezi. Nu, la 10 dimineata nu te ia. Te ia noaptea. Cand ti-e somnul mai dulce, atunci vine si durerea de masele. Si, culmea, cand ti-e tie somnul mai dulce si te ia durerea de masele, atunci ii este si stomatologului somnul cel mai dulce. Prin urmare, tre’ sa stai si sa suferi pana dimineata, cand vine stomatologul la serviciu. Si, culmea, dimineata nu te mai doare nimic. Prin urmare, nu te duci la dinţolog, ca doar nu esti nebun sa dai bani cand nu te doare, nu?


Dar la dentist merg destul de des. Am dintii buni, dar si cand se strica vreunul, nu ma iarta. Eu am ajuns la concluzia ca, la un moment dat, un dentist mi-a implantat ceva intr-o masea. Nu stiu ce, un dispozitiv care se leaga la un satelit, ceva cu GPS conectat la toti stomatologii din lume, ca altfel nu-mi explic.

Pe mine nu ma apuca durerea de masele oricand, nu. Nu ma apuca marti noaptea, nu ma apuca luni la pranz. Pe mine ma apuca vineri seara sau de sarbatori. Zici ca maselele mele sunt setate sa porneasca durerea in momentul in care s-a inchis si ultimul cabinet stomatologic.

In conditiile astea, am fost nevoita sa gasesc alta solutie. Si am gasit. E atat de simpla incat nici mie nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit la ea mai devreme. Pur si simplu nu mai dorm noaptea, ci ziua. Acum nu mai am probleme noaptea cu maselele. Stau relaxata, scriu, ma uit la filme si nici prin cap nu-mi trece sa caut dentisti. In schimb, cum se face ora 10-11 dimineata si vreau sa ma culc, cum incepe durerea de masele. Dar atunci deja e altceva.

Maine dimineata , cabinetele sunt deschise, imi pun dosul in masina si ţuşti la tanti doctor sa o frezeze si sa-i linisteasca nervii. Un saru’mana e destul pentru a-mi baga anestezie si freza in gura. Apoi urmeaza nasoleala cu sapatul pe canale de zici ca-ti foreaza-n creier, dar tot raul e spre bine. Iti cimenteaza caverna, ii dai banii, iti ureaza un sincer “La revedere!” (ca trebuie sa traiasca si gura ei) si o sa plec fericita acasa, fara Ibuprofen si fara dureri.


Tador, aulin, nurofen, algocalmin, ceapa, usturoi, bitter, tuica, muscaturi de perete si multe rugaminti acolo sus. Urasc durerile de masea!

miercuri, 4 decembrie 2013

Dragostea la distanta



Se spune ca marile iubiri nu se uita niciodata. Iar uneori chestia asta e  adevarata! Si cand  iubim intens, cu toata fiinta, cu tot sufletul, unele persoane ne raman pentru totdeauna acolo undeva,  intr-un colt al inimii rezevat numai lor pentru totdeauna. Iubirea cuprinde toate sentimentele din lume.  Gelozie, bucurie, tristete, fericire, dezamagire, dor, amagire, simpatie, mila, si multe alte  sentimente pe care le simti treptat sau in amestec . Fluturasi in stomac, nopti nedormite, clipe pe care nu ai vrea sa le mai traiesti vreodata, zambete, clipiri, priviri, atingeri pe care nu ai vrea sa le uiti niciodata.  Lucruri rele si bune. LUCRURI. Cum se poate ca niste lucruri simple sa formeze o forta atat de mare, e un mister. Iubirea este ceva unic.  Este un joc unic periculos, care merge jucat DOAR in doi. Cand jocul e jucat doar de o singura persoana iubirea se transforma in SUFERINTA. Iar atunci te intrebi: Oare merita sa lupti pentru persoana iubita? Merita sa astepti luni, ani dupa cineva?  Merita sa ierti totul doar pentru ca iubesti mai mult decat credeai o persoana?
Atunci cand iubesti nu tii cont de piedici, de defecte nici de lucrurile rele. Ma intreb, cati oameni mai lupta in ziua de azi pentru iubirea adevarata ? Cati  oameni indraznesc să se ridice si sa spuna : ”Eu lupt pentru ceva. Lupt pentru iubire. Lupt pentru ceea ce cred! Lupt pentru ceea ce simt! ”
E mai simplu si ma comod  ca atunci cand nu merge cu o persoana, sa incerci cu o alta…si tot asa. Dar atunci unde e invingerea? Unde e lupta?  Unde e aventura? Daca iubesti pe cineva, astepti si zece ani dupa acea persoana. Daca iubesti pe cineva esti in stare sa renuti la tine, la eul tau in favoarea celui de langa tine. Lasi fricile, desconsiderarile si indoielile acasa si LUPTI. Iar daca nu lupti inseamna ca nu iubesti cu adevarat.

Comoara ta este acolo unde este inima ta....



Un om viseaza o voce care ii spune sa se duca in Persia, unde va gasi o comoara. Atunci, omul porneste la drum, un drum lung, cu talhari, cu furtuni, fiind si aproape sa moara de foame in desertul care separa Alexandria de Persia, dar, in sfarsit, ajunge intr-un oras persan. Se intinde sa doarma in curtea unei moschei, in care la un moment dat intra niste hoti. Sunt arestati cu totii si dusi inaintea judecatorului, a Califului.
 Acesta il intreaba de ce se afla acolo. El spune: “Eu sunt din Alexandria, orasul lui Alexandru, si am venit aici pentru ca o voce mi-a spus ca daca ma voi duce in Persia voi gasi o comoara”.
 Atunci pe Calif a inceput  si rada  pana cand a inceput  sa-l doara maselele si spuse: “Omule credul, eu, la fel, am visat ca daca as merge la Alexandria, as gasi acolo o comoara si ca o voi gasi intr-o casa unde se afla un smochin si un cazan pentru apa, insa eu n-am crezut in asemenea lucruri”. Atunci hotaraste sa ii aplice omului o suta de bice. Amarat, egipteanul se intoarce in Alexandria si recunoaste in casa aratata  de Calif casa lui : aici erau smochinul si cazanul.  A sapat si gaseste comoara…

Oamenii surzi care nu aud cum striga iubirea



În mijlocul deşertului, un om cântă divin la vioară. Un leu se apropie, îi dă târcoale cântăreţului şi se aşază la câţiva paşi de el, mişcându-şi capul în ritmul muzicii. Mai vin doi lei şi se aşaza la fel, lângă cântăreţ. După încă ceva timp, vine un al patrulea leu care îl mănâncă pe cântăreţul nostru. Pe o creangă în apropiere, doi vulturi fac conversaţie:
- Ţi-am spus eu că dacă vine surdul s-a zis cu muzica?
Uneori, trăim între surzi. Nu ne bagă în seamă. Chiar ne înghit. De aceea trebuie să știm încotro se îndreaptă surzii, ca să nu nimerim între ei. E important și să nu surzim, ca să nu distrugem ce e frumos, divin. Probabil de aceea mi-a plăcut Blaga, cu *Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, căci eu iubesc… *
Tot iubirea e rădăcina lucrurilor bune, care rămân veșnic!
P.S. Cu cei care au deficit auditiv nu am nimic, e doar o parabolă – nu vreau să mă trezesc acuzată că discriminez categoriile cu handicap! Cu ceilalți *surzi* am eu ce am; de fapt ce am? O mare milă pentru ei, că trăiesc degeaba.

marți, 3 decembrie 2013

Un nou inceput





 Sincer sper la o minune în viaţa mea, o minune care să mă ducă exact la nivelul la care trebuie să fiu, la fel de sufletista, atenta la detalii, iubitoare, sensibila, dar cu un caracter de fier. Este un cuvânt greu şi până acum clar nu l-am putut căra după mine. Ce-i drept, cred că sunt frustrata şi ăştia din jurul meu au învăţat în timp cum să profite de mine. Ce diabolic a sunat!
    În continuare îmi iau palme şi în continuare îmi zic “Gata, mi-a ajuns! Trebuie să fac ceva!”. Momentul respectiv trece şi la următorul mă ţin şi cu dinţii de refelxele mele de slăbiciune. Uit ce mi-am propus şi aşa nu fac nimic. Bine, după ce am făcut aceeaşi greşeală, regret din nou. Am început să mă accept aşa cum sunt şi pentru că am văzut că nu mă pot schimba, am lăsat-o baltă cu marile mele planuri.
     Fie că dau de înţeles ceva, fie că spun ceva în faţă, fie că fac ceva, fie că nu fac nimic, fie că simt ceva, gândirea mea şi în cele din urmă acţiunile mele, sunt reţinute de sentimentul de a nu răni în vreun fel. Mi-am dat seama că iubesc prea mult lumea ca un tot unitar şi că nu fac rău nici prin gânduri. Din reflex fac lucrurile în aşa fel încât oricine intră în contact cu mine să nu se simtă cumva ofensat sau jenat din cauza a ceea ce am spus sau am făcut. Asta îmi dă de înţeles că sunt slaba. Poate slaba  de înger, zic. Păcatul, vina şi dezamăgirea îmi aparţin în această privinţă.
     Nu ştiu care ar fi problema mea. Sau problemele mele, pardon. Ştiu că am şi sunt legate de comportament, dar dacă intru mai adânc, sunt legate de suflet. De acolo pleacă totul. Am încercat să fiu rea şi am reuşit, dar nu a meritat. Nu ştiu ce ar trebui să mă caracterizeze şi mai ales ce ar putea să mă schimbe. Schimbări peste schimbări, de fapt nu m-am mişcat de la locul meu. Îmi este frică să mă gândesc că am reuşit să mă schimb pentru că risc să aflu că în tot acest timp m-am minţit.
     M-am relaxat, am reflectat, m-am eliberat de energii negative, mi-am dat un refresh, am căpătat curaj şi cu toate astea nu am găsit răspunsuri despre mine. De ce aşa, de ce nu invers, până când, oare… şi tot aşa. Am pretenţii ca din momentul în care voi pleca, să plec cu adevărat şi când mă voi întoarce, să îi aud pe toţi spunând “Te-ai schimbat!”. Atunci chiar nu o să-mi pese de ce vor ei să mai fiu, din moment ce mă simt răzbunata pe elementele ce ţin de mine şi în acest moment nu mă ascultă pentru a-mi fi mai bine.

joi, 28 noiembrie 2013

Nu te mai vreau



Nu te mai vreau!

    In ce moment ajungi sa te saturi de ceva sau cineva? In ce moment ajungi sa nu iti mai pese de ceea ce odata insemna totul in viata ta? Ce declic emotional se produce cand intr-o dimineata, te trezesti si nu mai simti dorul acela imens, dor care iti umplea intreaga fiinta si, in acelasi timp, iti crea un gol imens in suflet?
   De fiecare data, raspunsul este acelasi: un nou dor, o noua preocupare. Ceva care iti inlocuieste lipsa, durerea, ceva indeajuns de interesant ca sa suplineasca dorul vechi si chiar sa fie mai presus de acesta.Mai dificil este insa, cand te regasesti in rolul celui inlocuit cu ceva nou, cu ceva mai interesant. Uneori se intampla pentru ca e ceva interzis, ceva ce nu are voie sa faca in mod obisnuit, astfel ca, devine, ca orice tabu, ceva extrem de incitant. Alteori se intampla din plictiseala, Iar alteori, pentru ca pur si simplu nu are de ce sa nu o faca. Te intrebi, de ce? De ce ti se intampla tocmai tie? De ce esti tu cel napastuit? Cel lipsit de noroc pe lumea asta? Daca stai sa te gandesti indeajuns, fara orgolii si fara obstacole inutile, ajungi la concluzia ca in mare parte esti vinovat de ceea ce se intampla. Ca, daca ai fi avut indeajuns de mult curaj, ai fi putut preveni dezastrul. De cate ori ai vrut sa testezi destinul, dintr-un acces de masochism, provocandu-l: "Arata-mi ce poti. Stiu ca poti gresi, stiu ca vei gresi, mai devreme sau mai tarziu imi vei demonstra asta." Sperand in acelasi timp ca tu esti indeajuns de fermecatoare, ca vraja ta este indeajuns de puternica, ca relatia voastra este de nedistrus pentru o amarata de proba? Si de cate ori destinul nu ti-a ras in fata, demonstrandu-ti cat de slab si de mic poti fi? Cand cineva iti arata cu toate fortele si iti demonstreaza prin fapte ca nu te mai vrea, de cat timp ai nevoie ca sa VEZI si sa ACCEPTI asta? Pana nu mai ramane nici o farama neumilita in tine. Asa ma gandeam si eu....
     Cu totii ar trebui sa invatam lectia asta: cei nevruti sa invatam sa acceptam asta si sa incetam sa batem la usi inchise pentru totdeauna, iar cei cu cheia puterii in mana sa avem intelepciunea de a alege solutia cea mai buna pentru noi si pentru cei alesi sau nealesi."Nu te mai vreau!" - niste cuvinte simple, care pot distruge vieti, dar care le si pot salva, atunci cand spuse la timp.

vineri, 22 noiembrie 2013

Adolescentul de azi.....infractorul de maine.



     Prinşi în programul încărcat dintre slujbă şi grijile de zi cu zi, cei mai mulţi dintre părinţi nu găsesc mereu cele mai bune reţete în comunicarea cu puştii lor. Deseori, ei sunt prezenţi doar fizic, reunindu-i doar faptul că cei mici stau în aceeaşi casă cu părinţii. Iar singura interacţiune dintre adulţi şi copii are loc în timpul mesei sau se rezumă la clasicul chestionar: ce-ai făcut azi, cum a fost la şcoală?

       Atunci când luăm în discuţie fenomenul delincvenţei în rândul copiilor şi tinerilor,cel mai dramatic orizont nu este acela al trecutului, ci tocmai cel care vizează viitorul acestora,deoarece rareori copilul delincvent debutează cu o infracţiune severă. Mai degrabă, comportamentul delincvent în rândul copiilor şi tinerilor este unul dinamic, ce evoluează  dinspre simplu către complex şi dinspre minor către sever, pe masură ce copilul creşte şi îşi dezvoltă sfera experienţelor sociale negative .

     

      Tineri care chiulesc iar mai apoi sunt implicati in accidente rutiere, adolescenti care isi bat colegii sau le vorbesc urat profesorilor, elevi care vin la scoala doar pentru a fi remarcati si nimeni nu-i poate tine in frau, cam acesta este portretul tanarului rebel din epoca moderna.
    Dacă unii au ajuns după gratii pentru faptele lor, alţii îşi văd în continuare de „activitate”, spre nemulţumirea şi neliniştea cetăţenilor.



miercuri, 13 noiembrie 2013

Nesimtirea un sport national

Nesimtirea un sport national

Nesimtirea in Romania a atins cote alarmante. In fiecare zi ne lovim de nesimtirea si impertinenta crasa a unor persoane care vor sa para “cool” (un cuvant des auzit in zilele noastre) sau “smecheri interesanti”. Suntem atat de obisnuiti cu lipsa de respect incat atunci cand intalnim pe cineva educat ni se pare ca ceva e in neregula, ca parca e prea amabil si/sau prea stilat.
Bineinteles, nesimtirea apare sub diverse forme iar exemplele pot fi din cele mai diverse. In ziua de azi multi prefera apelativele “Fa”, “Ba”, “Ma” in defavoarea unor formule precum “Multumesc”, “Sarut mana”, “Buna ziua”. Preferam marlania si grosolania in loc sa alegem bunul simt si respectul.
Nu exista sa nu vezi cand iesi in oras cu treburi de rezolvat, si romani nesimtiti, nespalati, hoti sau tupeisti. Din pacate fac parte din cotidian si ne lovim de ei vrem nu vrem.
In ceea ce priveste nesimtirea la noi,cred ca a ajuns sa fie sport national. Tupeul si aroganta sunt “indeletniciri” de baza la romani. Multi il considera indispensabil pentru a reusi in viata. Cica tupeul aduce succesul in viata ! Aiurea, numai prostii nascocesc asemenea vorbe pentru a-si ascunde propriile nesabuinte. Munca, perseverenta si educatia duc inevitabil catre succes, nu tupeul obraznic afisat de catre unii dintre locuitorii acestei tari. Daca ai atata idiotenie in minte sa crezi ca daca esti cu tupeu ajungi in varful piramidei, inseamna ca ori esti nebun de-a binelea si trebuie sa te duci la un control neurologic, ori marsavia si obraznicia iti sunt pilde de urmat in viata, si atunci probabil ca asa o sa mori.
Poate am jignit multe persoane care vor citi aceasta postare, dar poate asa voi fi auzita si poate ne vom mai schimba si noi atitudinea fata de cei din jurul nostru.

„Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur”.

Aceasta postare a mea o sa atraga multe susoteli si ocheade la colt de strada pentru ca sunt multi care se regasesc in aceste randuri.

Falsitatea oamenilor

Falsitatea este un pacat ce ii bantuie pe multi, ii duce a naibii de jos, si este practicata de unii din pura placere si cred ca au invins,ca au castigat ceva dar sunt vazuti cu foarte mare dispret de ceilalti care odata le-au stat alaturi.
Oameni fara valoare care mereu cred ca prin minciuni si siretlicuri ajung in varf…..dar din pacate imbatranesc singuri fara un prieten apropiat si fara ca cineva sa le deschida usa.
Daca nu imi convine ceva la cineva, ii spun pur si simplu, de ce sa o dau dupa colt? Vad cum in lume sunt doar oameni falsi, care fata in fata se pupa-n fund, iar cand sunt cu alte persoane barfesc aceeasi gaura a persoanei.
Multora le e rusine sa isi arate propria fata, si o schimba in nenumarate feluri. Isi modifica tenul in photoshop, isi arata alta personalitate pe facebook, doar scriu SMS-uri inteligente pentru ca nu pot sa scoata acelasi lucru pe gura, fara sa fie inscenat dinainte. In scris o ard numai cu "draga" si "frumoaso", in timp ce in viata reala nu indraznesc sa iti arunce un amarat de salut pe strada, privesc totul de sus, nu isi dau seama in ce gunoi irecuperabil traiesc.
Nu putem sa ne dam seama cum in fata unora suntem niste nimicuri, iar in fata altora suntem cei mai importanti, cum unii ne respecta iar altii ne scuipa la colt de strada.
In ziua de azi sunt copii care nu isi mai respecta parintii ca nu le-au cumparat un Galaxy s4 sau un Iphone 5…..deci ce pretentii sa mai avem de la oamenii cu care ne intalnim.
In timp de criza se vand pe nimic si ne-ar da de mancare la sobolani in perioada apocalipsei..
Instinctul de turma a ramas la fel,sunteti aceleasi oi ca si ieri in cautarea unui nou oier.
Cand cine iti spune ca ai gresit ,nu te mai duci inainte,te opresti. Nu iti spune cu inima rea ,sa te schimbi ca asa vrea el ,incearca sa te diferentieze de celelate oi si macar o data in viata sa fi unic…..dar daca esti facut din acelasi aluat continui si participi la toate mizeriile pe care aparent le detestai.

Exista o vorba mare: „Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur”.

Prietenii... falsi, adevarati sau pe interes

Daca ar fii sa impartasesc tot ceea ce cred despre prieteni, nu mi-ar ajunge o saptamana. Pentru mine, prietenii sunt de 3 feluri:
-prieteni falsi
-prieteni pe interes
-prieteni adevarat

*Prietenii falsi sunt acei oameni care in fata iti spun "esti de treaba, hai sa mai iesim si alta data", dar pe la spate zic "este foarte enervant/a, sa nu-l/o anuntam daca iesim undeva".* Prietenii pe interes sunt acele persoane care isi petrec timpul cu tine numai pentru ca ai bani si ei pot profita de lucrul asta.
* Prietenii adevarati sunt cei mai importanti, dar si cel mai greu de gasit. Sunt acele persoane care atunci cand suferi tu, sufera si ei alaturi de tine, atunci cand plangi tu, ei plang cu tine si iti sterg lacrimile de pe fata. Sunt acele persoane care mereu iti intind o mana de ajutor indiferent daca esti sus sau jos, daca iti este bine sau rau sau daca esti fericit sau deprimat. Sunt acele persoane care iti ofera fara sa ii ceri, care te intreaba "esti bine?" chiar daca nu ii spui nimic. Sunt cei care iti pot aduce zambetul pe buze chiar si in cele mai intunecate momente. Daca ai astfel de prieteni, apreciaza-i si orice ai face nu te indeparta de ei. Petrece cat mai mult timp alaturi de ei, pentru ca, in viata, un prieten este mai important decat orice altcineva sau altceva.

Voi care va considerati prietenii mei..... in care categorie va incadrati?

luni, 11 noiembrie 2013

Discutiile aprinse in cuplu…..

Discutiile aprinse in cuplu…..

Multi au o impresie gresita despre cearta si anume ca daca un cuplu se cearta inseamna ca nu le merge bine, ca nu se potrivesc sau ca se vor desparti. Asta spus grosso modo deoarece oamenii vad adesea paiul din ochiul vecinului, insa nu vad barna din ochii lor. In final, cu totii ne certam si aici intervin intr-adevar acele detalii care fac diferenta si apare prognosticul despre viitor al cuplului.
Orice cuplu se cearta, cu scopul de a-si exprima nemultumirile, asteptarile,sa determine o evolutie a situatiei si nu in ultimul rand pentru a aduce stima de sine a partenerului la dimensiuni corecte.
Felul in care ne certam insa, face diferenta dintre ceea ce este normal pentru un cuplu si ceea ce tinde spre patologic si risca sa destrame cuplul.
In momentul in care ne dorim evolutia comportamentala a partenerului si ne certam avand un astfel de obiectiv, este normal. Daca dorim sa diminuam stima de sine a partenerului din anumite motive deja acest obiectiv al unei certe semnaleaza o problema.
Felul in care ne exprimam este esential. Atunci cand vorbim despre emotii corect este sa ne exprimam la persoana I si sa spunem ceea ce simtitm: „sunt furios/furioasa„. Cea mai proasta alegere este sa ne exprimam astfel „ma enervezi„ deoarece este o acuza directa la adresa partenerului si nu mai exprima sentimentele celui care vorbeste. Facand aceasta greseala, il invinuim inevitabil pe partener pentru starile noastre, ceea ce poate produce frustrari si scaderea stimei de sine la partener. O persoana care a pornit pe acest drum intr-o cearta va tine cu certitudine cararea aleasa si drept urmare va critica persoana partenerului, dupa care va lasa conflictul nesfarsit, fiind imbufnata o perioada buna de timp (sau va relua cearta cu prima ocazie), incercand sa isi demonstreze astfel dominanta.
Cearta normala in cuplu nu reproseaza nimic, nu il invinuieste pe celalalt, fiecare partener vorbeste despre ceea ce simte el, la persoana I, fara a implica ceva exterior. Atunci cand se refera la partener niciodata nu se critica persoana acestuia in mod direct, ci se are in vedere comportamentul acestuia („cand faci asta ma simt…„). Cearta intre partenerii unui cuplu are ca scop principal cautarea unor solutii, cei doi se intreaba ce pot face si nu cauta vinovati, ceea ce conduce la finalizarea conflictului, la echilibrarea de forte intre soti, in asa fel incat nimeni nu pierde sau nu castiga mai mult decat celalalt de pe urma conflictului.
Oricat de tentant este atunci cand va certati sa spuneti anumite cuvinte partenerului, cel mai bine ar fi sa va abtineti si sa judecati situatia deoarece reprosurile sau insultele in fata carora persoana nu poate evolua sau nu poate face eforturi sa se schimbe vor marca evolutia viitoare a cuplului (o evolutie negativa bineinteles). Aceste reprosuri, care pot fi legate de aspectul fizic, de familie, de esecurile trecute, sunt lovituri foarte dure si nu sunt uitate niciodata de catre partener.
Tu cum te certi cu partenerul tau? E ceva de schimbat acolo?

luni, 4 noiembrie 2013

Aparentele inseala



      
  
 






   Asta e un fapt dovedit. Mi se pare absurd ca o persoana sa fie etichetate dupa doar o singura intalnire (sau cum se intampla, poti sa pici odata la locul nepotrivit si la momentul nepotrivit si sa ii vezi o alta latura, mai negativa).
       Acum vorbesc din experienta, de multe ori sunt catalogata altfel decat cum sunt eu. De ce? Asta inca ma intreb si eu, de ce oamenii simt aceasta nevoie arzatoare de a pune fiecare persoana intr-un catalog si a-l nota, dupa ce abia l-a cunoscut. Foarte multi prieteni (a se citi cei mai buni prieteni) mi-au spus... dupa trecerea unui timp (uneori ani) ca, la inceput ma credeau alfel.. si ca abia mai tarziu m-au cunoscut cu adevarat. Eu dupa acele marturisiri am renuntat definitiv la a cataloga pe cineva foarte repede, acum (poate si din cauza ca am mai inaintat in varsta  :P)  am invatat sa am rabdare, sa acord mereu o a 2-a sansa, nimeni nu e perfect, oricine are dreptul la o greseala, oricat de fatala ar fi ea, fiind prima, o pot uita.
    De ce atunci cand o persoana citeste este numita „soarece de biblioteca” – asta fiind un alint in ziua de azi.. – si este ridiculizata... sau se spune ca se lauda ? De ce exista mereu acest conflict intre persoanele care asculta genuri distincte de muzica? Consider ca aceste discriminari nu sunt utile nimanui, dauneaza ambelor parti, si discriminatorilor si celor discriminati.
      Imi pare rau ca sunt rea, de multe ori ranesc oamenii intentionat, ii lovesc acolo unde ii doare mai tare. Supararea mea mocneste, pana imi momentul in care cuvintele improsca cu venin pe cel ce m-a calcat pe coada. Se intampla rar, dar se intampla, de aceea va sfatuiesc, daca va imprieteniti cu mine fiti sinceri si naturali  pentru ca nu apreciez nimic mai mult decat franchetea..
   Putini sunt cei ce ma cunosc cu adevarat.Si daca nu te numeri printre ei e pur si simplu problema ta.
Sunt privita cu alti ochi de fiecare persoana in parte.Unii au pareri bune.Altii...mai putin bune.Parerea mea insa e ca nu ar trebui sa am nici o parere despre parerea lor.
Sunt doua tipuri de persoane care fac parte din viata mea:prietenii buni si restul.Posibil sa exista si o a 3-a categorie caruia nu ii dau prea mare atentie.
Ideea e urmatoarea.Aparentele inseala.Nu ma judeca intotdeauna dupa aparente,deoarece nu intotdeauna sunt fraiera care par.Poate am o zi proasta,poate nu vreau sa sti tu cum sunt,sau poate pur si simplu nu te suport.
Da,ai citit bine.NU TE SUPORT! Te numeri printre cei care cred ca ma pot lua de fraiera,h?.
Adica nu imi pasa!
   Am o limita si daca ai trecut de ea cu greu poti sa dai inapoi.
Vrei sa sti cine sunt?Vrei sa sti ce fac? Uite! "Zbor peste prosti si parerile lor".Gandeste-te de doua ori inainte de a ma judeca,poate vei face o greseala.

duminică, 3 noiembrie 2013

Gandeste pozitiv

Gândirea pozitivă este o atitudine care ne ajută să ne folosim la maximum de resursele de care dispunem. Prin faptul că gândeşti pozitiv nu îţi mai impui singur limite! Iar acest lucru este foarte important. Pentru că majoritatea oameniilor frustraţi şi nemulţumiţi sunt în acea situaţie pentru că singuri se menţin acolo. Dau vina pe tot felul de factori externi(şcoala, familia, banii, părinţii, ţara) în loc să se gândească la cum ar putea ei rezolva problema, ei pur şi simplu se opresc şi se concentrează pe bariere, pe acei factori externi care zic ei că sunt responsabili pentru insuccesul lor, în loc să se concentreze pe soluţia problemei lor, adică pe gândirea lor.Gândirea pozitivă ne ajută să ne concentrăm mintea pe soluţie, şi elimină stare psihologică de scuză.Dacă gândeşti pozitiv nu o să îţi spui în sinea ta „nu pot, e prea greu, sunt obosit, nu am bani, sunt prea slab, ţara e de vină”, etc, ci o să-ţi spui „pot, eu întotdeauna reuşesc, mai încerc o dată până ce reuşesc, e simplu, o să mă descurc, hai să mă apuc de treabă, ce contează că sunt mic, am în schimb un umor fin”. Spune-mi când eşti cel mai puternic şi când ai încredere maximă în tine? Atunci când ştii că e simplu şi că o să reuşeşti sau atunci când te aştepţi să pierzi? Când te aştepţi să pierzi apare automat frica, devii inhibat şi astfel mai puţin concetrat pe ceea ce doreşti. Pe scurt, dacă gândeşti negativ te opreşti singur să fii puternic. Iar direcţia pe care te concentrezi, este direcţia înspre care te vei îndrepta. Nu există simplu sau dificil, există doar modul în care tu priveşti lucrurile, atitudinea şi sensul pe care îl atribui lucrurilor din viaţa ta. De ce pentru cineva e uşor să se caţere pe stânci şi pentru altcineva e extrem de greu? Pentru că unii îl percep ca pe un lucru greu iar alţii ca pe un lucru uşor, banal. Unii îşi spun în sinea lor că e uşor alţii îşi spun că e imposibil.  Atitudinea e cea care face diferenţa.În orice lucru pe care-l faci lasă numai gândurile pozitivă să curgă.
Dacă vezi că începi să-ţi spui „e prea greu, mai bine lasă, nu pot” opreşte-te, spune-ţi „STOP!” şi înlocuieşte cu gândurile „dar bineînţeles că pot, doar e un lucru banal!”În orice încercare a vieţii, în orice situaţie dificilă prin care treci încearcă să te gândeşti că o să fie bine şi că o să reuşeşti. Uite, nu lua de bun ceea ce ţi-am spus, dar nici de rău. Testează şi observă singur rezultatele. Încearcă odată să gândeşti negativ şi odată să gândeşti pozitiv. Observă singur care sunt efectele fiecărei gândiri, fiecărei atitudini.

vineri, 1 noiembrie 2013

Ai mei baieti :)

video

Gripa........sa ma auda tot poporul

     E genul ala de raceala cu dureri musculare, de oase si de cap :) si cu o tuse de magarus, care nu e deloc draguta si e de-a dreptul enervanta…
     Nu stiu cum reusesc sa fac asta, dar mereu imi iese. De obicei nu stiu cum resusesc, dar acum stiu. Am stat intr-o seara in frig. Dar frig rau.E vina mea, mi-o asum. Dar uite ca acum am racit. Si sunt iar la campionat de curs nasul. Ma plimb prin casa cu sticla de Olinth si cutia de servetele dupa mine. Stranut (ca o mitraliera), imi curge nasul si am ochii rosii.Si inca e doar inceputul. Mai pe seara nu voi putea sa spun o propozitie cap coada fara sa imi suflu nasul de 3 ori.  
   Ca orice om mai sensibil aşa din fire, o dată la ceva timp răcesc. :DNu la modul grav să nu mă pot ridica deloc din pat, să am febră 40 şi să văd dromaderi alergând pe tavan!Nu! La mine se desfăşoară cam aşa:  în prima zi am o stare de legumă care a stat prea mult în soare, nu am chef să fac absolut nimic; mă mişc din pat la birou, de la birou la bucătărie/baie, apoi iar la birou şi când simt că nu mai am vlagă deloc, mă arunc înapoi in pat. A doua zi programul e cam acelaşi numai că în loc de durerea de cap, apare durerea în gât, puţină tuse şi un nas borcănat. A treia zi nasul meu devine o tentativă eşuată a cascadei Niagara, dar lipsa chefului dispare treptat, pentru ca a patra zi, să ignor puţinele simptome pe care le mai am şi să îmi mişc posteriorul afară din casă. A cincea zi, ori o iau de la capăt cu starea de legumă, ori îmi revin complet.Ma enerveaza ingrozitor raceala asta. Nu ii vad rostul. Nu imi place sa iau pastile asa ca nu iau decat maxim aspirina sau paracetamol sinus.
      Asa ca suport. Si nu suport. Si ma vaaaiettt….ugh.. sa ma auda tot poporul ca am racit. Asa parca imi trece mai repede.


joi, 31 octombrie 2013

Despre respect

        Pentru mine, respectul este poate cea mai importanta norma de convietuire sociala, pentru ca fara respect am fi intr-o stare de anomie.

"Atat timp cat dai respect, primesti respect."

        Respectul nu se poate impune, si nici nu se cere- el se castiga. Am vazut de multe ori persoane, care spuneau "Te rog sa ma respecti" - gresit total! Nu poti sa impui nimanui sa te respecte, fiindca fiecare are parerea lui despre o anumita persoana. Se mai poate vorbi despre respectul care se impune cu forta. Este eficient pe moment. Este o falsa atitudine de respect, poate mai mult este frica, in timp revenindu-se la starea initiala.

       Formulat altfel, a tine pe cineva la respect este forma prin care noi ne impunem in fata celora pe care nu ii vrem langa noi, din diferite motive:

* falsii prieteni
* oameni fara caracter
* oamenii viciosi
* anturaje nepotrivite, etc,

       In momentul in care vei tine o persoana "la respect", acea persoana are doua posibilitati: ori va incerca sa se apropie de tine prin diverse mijloace, ori va incerca sa iti faca rau.

       Cand pui pe cineva la respect, tu te impui in fata acelei persoane prin atitudinea pe care o adopti, vis-a-vis de comportamentul ei fata de tine.
Felul prin care ti se adreseaza, faptele pe care le savarseste acea persoana in raport cu persoana ta, stimuleaza o reactie din partea ta de a impune respect.

       Ma amuza persoanele care vor sa fie respectuoase din calea afara, si care incearca sa isi revendice diplomatia in fata tuturor. Eu cred ca e de ajuns sa vorbesti total neimplicat si simplu, fara a te folosi de arta diplomatiei. Dar nu le putem avea pe toate, nu?
      Poţi câştiga respectul celorlalţi urmând şase paşi esenţiali:
 1. Fii original  
Oamenii nu te vor respecta dacă te vei preface întotdeauna că eşti altcineva.

 2. Fii curios
 Dacă eşti curios în legătură cu oamenii, îi asculţi cu adevărat. Când oamenii sesizează că îi asculţi, o să-ţi comunice aspecte importante ale vieţii lor, visurile, temerile şi scopurile.
3. Fii discret
 Chiar dacă este simplu să te foloseşti de un zvon pentru a obţine un anumit avantaj , nimeni nu respectă o persoană care nu poate păstra un secret.
4. Fii unic
 Asimilarea cunoştinţelor trebuie să facă parte din rutina ta.
  5. Fii altruist
  Principalul tău scop, atunci când eşti un altruist, este să îi ajuţi pe ceilalţi.
 6. Stabileşte limite
  Respectul impune însă unele limite.
   Dacă cineva devine dependent de ajutorul şi suportul tău, spune-i că trebuie să se descurce şi singur. Cu cât impui limite mai clare, cu atât vei beneficia de un respect mai mare.    

Oare asa o fi?


miercuri, 30 octombrie 2013

Ce parere aveti despre persoanele lingusitoare?

Multe persoane au reusit in viata lingusind pe unul si pe altul. Eu cred ca adevarata satisfactie de sine, apare in momentul in care realizezi ceva pe cont propriu, fara interventii. Pana la urma cu ce ne laudam? Cu ce primim de la altii?Asa vedem ca trece viata pe langa noi,imbatranim si nu am realizat nimic in viata asta.Citatul meu preferat este: ”Prefer sa deranjez cu adevarul decat sa fac pe plac cu lingusiri” – Seneca.Acest citat ma descrie perfect, eu sunt genul de persoana care nu se fereste sa spuna un adevar, chiar daca acesta nu este intotdeauna pe placul celor din jur.Nu-mi place sa ma lingusesc, sa fiu pupincurista, nu-mi place sa ling unde au scuipat altii, de aceea nu dau nici 2 bani pe persoanele lingusitoare.Imi displac enorm, de multe ori ma intreb cum pot ei trai cu constiinta impacata, insa cred ca ii motiveaza ceva, faptul ca ei isi doresc cu inversunare sa realizeze ceva ce este peste puterile lor, nu le mai pasa de nimic si cred ca au castigat.........dar.......mereu exista un dar. Cand le este lumea mai draga ii loveste DUMNEZEU cu parul de ii ingenuncheaza si ei tot nu constientizeaza ca au luat-o pe un drum gresit din contra sunt foarte multumiti in sinea lor ca au mai gasit un "fraier".

De ce preferăm sa mintim?????

Minciuna te face să te simţi bine…te face fericit. Îţi spune un coleg că arăţi bine şi tu eşti fericită toată ziua. Nici nu-ţi dai seama că el încerca să te roage să-i faci turele de week-end, câtă vreme el este plecat la munte cu prietena lui… Şi chiar dacă îţi trece prin cap că ai putea fi ţinta unui compliment din interes nici nu vrei să rămâi prea mult cu această idee. Ai nevoie să te simţi frumoasă, apreciată…şi atunci iubeşti chiar şi minciuna. Fără să-ţi dai seama. Sau poate că…nici nu te interesează. Important este să te simţi bine.
Sunt multe momente în care adevărul se dovedeşte mai lipsit de valoare în faţa minciunii. Adevărul nu este prea iubit pentru că ne arată aşa cum suntem… Adevărul te obligă. Dacă te descoperi în greşeală, şi recunoşti acest lucru, se aşteaptă de la tine, în continuare, să îndrepţi ce este strâmb. Adevărul te pune la treabă…
Cui foloseşte un adevăr care doare? Şi uite aşa… încet, încet, minciuna a început să fie mai frumoasă. Mai apreciată pentru că ea ne oferă mai mult decât poate constata adevărul că am primit în realitate. O minciună îţi poate da speranţe că ar putea fi un lucru adevărat pe când adevărul te pune pe gânduri că ar putea fi o minciună…
Adevărul nu e pentru toată lumea. Adevărul este iubit doar de caracterele puternice. Vedeţi?! De aceea ne place minciuna…

Frumusetea unei femei

Frumusetea unei femei nu consta in hainele pe care le poarta, silueta pe care o are sau modul in care isi aranjeaza parul. Frumusetea unei femei trebuie sa fie vazuta prin ochii sai, pentru ca ei sunt usa catre inima ei, locul unde iubirea se regaseste din plin. 
Oriunde te-ai uita vezi femei care isi arata frumusetea prin coafurile lor, prin machiaj, operatii estetice, moda si accesorii. Femeile si frumusetea merg impreuna ca inghetata si prajitura. Nu ma intelegeti gresit. Stiu ca este bine sa fim frumoase si atunci cand suntem adorate ne simtim si aratam chiar mai frumoase. In timp ce frumusetea exterioara a unei femei este aratata in ultimul timp, noi vrem sa discutam putin despre frumusetea interioara a unei femei. Acea frumusete pe care nu se mai pune accent in ultimul timp si de care multa lume aproape ca a uitat.
Frumusetea interioara a unei femei este o calitate foarte unica. Este chiar surprinzator sa gasesti femei care isi etaleaza frumusetea exterioara, insa nu si pe cea interioara. Ai intalnit vreodata o femeie care sa te uimeasca pur si simplu prin modul in care arata pana in momentul in care a inceput sa iti arate cum este de fapt? Cu siguranta da. Modul sau de a vorbi este plin de atitudine, dar in loc de incredere, foloseste tupeul. Frumusetea de la suprafata nu se compara cu uratenia din interior. In contrast, ia o femeie care nu este chiar atragatoare, dar personalitatea ei o face sa straluceasca ca soarele la amiaza. Are incredere in ea si frumusetea ei interioara depaseste cu mult faptul ca nu arata ca modelele si vedetele pe care le vedem la televizor sau in paginile revistelor. Ea stie cum e si cine e.
Ar fi frumos sa vedem mai multe femei care se mandresc cu frumusetea lor interioara. In timp ce multe femei se chinuie sa obtine silueta perfecta, nasul, ochii, buzele pline, sanii mariti, abdomen cu patratele si orice altceva, personalitatea unei femei nu poate fi modificata deloc. Frumusetea interioara a unei femei trebuie sa fie intotdeauna evidenta la exterior. Integritatea, onestitatea, morala si valorile sunt cele care ii compun caracterul. Indiferent care este situatia sau circumstantele, o femeie care beneficiaza de frumusete interioara va conduce indiferent de ceea ce vor crede ceilalti.
 

Toleranta

Ce se câştigă greu se pierde uşor. Recunoaşterea căii greşite pe care te poţi afla la un moment dat este un pas important, dar foarte dificil dacă nu ai repere solide. Sunt mulţi tineri care recunosc că nu şi-au pus vreodată problema despre cât de toleranţi sunt sau cât şi cum îşi manifestă ei toleranţa şi mai ales faţă de cine. "Este foarte dificil, nu cred că noi, tinerii, ne gândim foarte des la aceste lucruri. Suntem acaparaţi de felul în care arătăm, de cât de originali suntem, de schimbările pe care le suferim şi mai ales de starea de cunoaştere şi acumulare continuă. Şi mai adăugăm şi conflictele în care cădem, cu părinţii, cu prietenii, cu vecinii, cu n persoane, nu prea avem timp să ne analizăm cât de toleranţi suntem. Tinerii sunt şi foarte impulsivi, nu avem răbdare, vrem totul într-un timp foarte scurt, avem mii de planuri, ne facem visuri şi uneori suntem luaţi de val. Tocmai de aceea avem nevoie să ştim că părinţii ne susţin şi prietenii ne ajută şi ne trag de mânecă atunci când o mai luăm pe lângă. Personal, sunt convinsă că dacă reuşeşti să fii o persoană tolerantă şi înţelegi bine ce înseamnă să te menţii pe această linie, îţi va folosi mai târziu şi te va ajuta să treci mai uşor peste problemele ce vor apărea. Toleranţa este o calitate rară, se câştigă greu şi se menţine şi mai greu.

Umilinta

Din punctul meu de vedere, umilinta este o stare alterata a dispozitiei sufletesti. Persoana se simte in inferioritate sau se pune in mod inconstient intr-o situatie de inferioritate si creeaza foarte des ocazia de a fi abuzata emotional, psihologic, sau chiar si fizic de cei din jur. 
Aceasta persoana devine o victima permanenta si nu poate trai viata la potentialul ei maxim, pentru ca se pierde in situatii care ii risipa energia, ii scad stima de sine, existand riscul izolarii si instalarii depresiei, viata fiind traita de cele mai multe ori din perspectiva altora.

Prietenul la barfa se cunoaste.

Prietenul la barfa se cunoaste.
Păzeşte-mă, Doamne, de prietena mea cea mai bună!
Zambitoare, disponibila mereu, suspect de binevoitoare. Nu te bucura ca ai gasit exemplarul ideal, cu siguranta are un interes. 
Nu o intereseaza ce ai mai facut tu in ultima vreme, cum te simti, daca ai nevoie de ceva. O intereseaza in schimb, pana la obsesie, ultimele noutati despre ceilalti. Si cum tu esti singura care ii poate hrani foamea de barfa, s-a inarmat cu titulatura de prietena ta cea mai buna si iti calca pragul ori de cate ori stie ca esti acasa. In ziua in care vei avea nevoie de un umar pe care sa-si plangi tristetea, ea va fi plecata sau, coincidenta, tocmai trece si ea printr-un moment dificil si are nevoie de liniste. 
"Cea mai buna prietena” ma cunoaste foarte bine, stie cine sunt eu cu adevarat; este mereu alaturi de mine, si la bine si la greu; atunci cand am o problema nu ezita sa ma asculte si sa ma ajute; stie cum sa ma tempereze; atunci cand vorbele nu sunt permise, ne intelegem din priviri; vorbim zilnic sau cel putin o data la 2,3 zile.”. Macar una dintre aceste descrieri se va regasi in prezentarea celei mai bune prietene. Cand spun "prietena adevarata”, ma gandesc la persoana cu care am o relatie sincera, dezinteresata, bazata pe reciprocitate in sens pozitiv, cineva care nu se sfieste sa ma corecteze atunci cand gresesc, persoana care isi cunoaste limitele, care nu face din viata mea un subiect de barfa, care nu este invidioasa pe ceea ce sunt si ceea ce am si care nu aspira, in mod nechibzuit, la nimic din ceea ce este al meu. O prietena pe care noi o consideram a fi cea mai buna, nu este insa intotdeauna si una adevarata.

OAMENI MICI, FARA VALOARE

In decursul vietii mele am intalnit persoane care m-au schimbat in totalitate... au fost oameni frumosi de la care am invatat cate ceva si mi-au ramas in suflet pentru totdeauna...dar au fost si oameni care au trecut prin viata mea fara sa lase urme,pe care i-am considerat oameni mici, fara valoare si care nu meritau retinuti...nu au lasat nici un fel de urma...dar care tot timpul si-au inchipuit ca sunt importanti...care au crezut ca m-au ranit, dar care mie intotdeauna mi-a fost mila de astfel de personaje... pentru ca oricat de multe ai face ...nu ii vei multumii niciodata.

Oare am dreptate?

Printre semnele ca cineva te foloseste doar pentru diverse favoruri, se numara: 
-daca te cauta doar atunci cand are nevoie de ceva de la tine
- nu-ti raspunde la telefoane, mesaje, email-uri
- sustine mereu este ocupat atunci cand ii ceri sa va intalniti, dar are timp de fiecare data cand are el nevoie de ceva
- nu este prezent langa tine in momentele importante din viata ta.
Daca "prietenul” tau nu stie sa te caute dacat ca sa-ti ceara ajutorul, poate ar fi mai bine intrerupi definitiv comunicarea cu el.
Oare am dreptate?

CE ESTE IUBIREA???????

CE ESTE IUBIREA???????

Ce este pana la urma iubirea si cum apare? Cand stii cu adevarat ca esti indragostit? ... este acel sentiment care te face cumva sa te gandesti numai la cealalta persoana si nu la tine? este momentul in care nu mai poti dormi pentru ca realizezi ca realitatea este mai buna decat visul? este clipa in care il privesti in ochi si nu mai stii cum te cheama? sau este momentul in care ti se sfasie sufletul in milioane de bucati cand nu poti fi langa el? Este iubirea cumva un melanj de bine cu rau, un amestec de gri si roz din care nu mai poti iesi?
Intotdeauna am crezut ca in dragoste gasesti un echilibru cumva, te completeaza intru totul, te face sa stii ca atunci cand o gasesti, in sfarsit alergatura ta s-a terminat si totul incepe sa se aranjeze asa cum trebuie, ca intr-un fel, din momentul in care l-ai gasit pe el incepe linistea pe care o cautai de atata vreme...Acum... constat ca iti pierzi capul, ca traiesti si perioade de incertitudine in care ai senzatia ca nimic nu este mai rau decat sa nu stii ceva de el, ca orice mic inconvenient iti zdruncina increderea si iti aglomereaza creierul cu mii si mii de scenarii, ca in iubire nu ai niciodata rabdare si vrei totul intr-o clipa... constat ca pentru putina fericire trebuie sa platesti cu lacrimi... ca este un joc de la agonie la extaz... iubesti si creierul iti este blocat... nu mai gandesti nimic, nu mai vezi nimic in jurul tau, tot ceea ce ai acumulat se duce cumva pe apa sambetei, toata duritatea se topeste intr-o miime de secunda, te pierzi in cuvinte si detalii si te agati de o farama de fericire pe care o savurezi la maximum nestiind ce iti rezerva momentul urmator...
Nu mai exista logica... nu mai exista punct sau virgula... sunt doar sentimente peste sentimente... aspecte pe care nu prea stiu sa le gestionez... dar, pe de alta parte ma gandesc ca poate nici nu trebuie sa stii sa le aranjezi, ca poate trebuie sa le inveti pas cu pas...Sa inveti sa iubesti e ca si cum te-ai naste din nou... descoperi o lume intreaga, culorile, gesturile, sentimentele... toate treptat... apoi inveti sa mergi incetul cu incetul... faci un pas si cazi... te ridici si data urmatoare faci doi pasi... si tot asa pana inveti sa mergi... ca un copil care se bucura de o jucarie colorata si galagioasa... ca un copil care ti se incredinteaza intru totul atunci cand iti intinde mana sa il iei in brate...
DAR OARE SE MERITA?????

Falsitatea oamenilor

Falsitatea oamenilor

Uneori ma intreb de unde am atata putere de intelegere,.nu pot fi egoista si nici irationala. Nu-mi place ca am puterea de a accepta realitatea (poate asta inseamna maturitate) mereu i am iertat pe cei care mi-au gresit. In ultimul timp mi s-au intamplat cateva lucruri care mi-au lasat un gust amar. Sunt dezgustata de falsitatea pe care am intalnit-o in drumul meu de cateva luni de zile. Nu conteaza persoanele, situatia,ci, faptul ca oamenii falsi exista .Totusi, nu sunt suparata pe nimeni, nu urasc pe nimeni. Nu sunt capabila de ura, e un sentiment prea urat ca sa-l las sa-mi invadeze viata. Prefer sa-mi concentrez atentia asupra lucrurilor frumoase din viata mea. Insa, nu pot ramane indiferenta la falsitatea oamenilor.In ultimele luni am invatat mai multe despre oameni decat am invatat in toti anii din urma.Suntem atat de grabiti , atat de disperati in goana noastra dupa succes, dupa castiguri materiale incat de multe ori uitam de lucrurile esentiale. In viata fiecaruia dintre noi este binevenit intodeauna un prieten nou. Dar, sa dechideti ochii bine inainte sa acceptati o noua persoana in inima si in casa voastra. Minciuna, falsitatea, tradarea exista!!!!!

MEDICAMENTE CARE UCID!

Medicamente care ucid
Romania este, si la capitolul medicamente, un "sat fara caini", un maidan pe care vin si se joaca cu sanatatea si viata "prostimii" sute si sute de fabricanti de medicamente, de medici si farmacisti!!! Bani sa iasa. si ies fara numar!!! Oameni buni, daca de voi nu va intereseaza. macar copiilor vostri le puteti salva viata!!!
Incepem acum o serie de dezvaluiri socante,unele incredibile, referitoare la medicamentele romanilor, unele dintre acestea fiind doar ale romanilor pentru ca lumea normala, tarile civilizate. le-au interzis ca sa nu mai moara oamenii!!!
Primul pe lista este."medicamentul saracului" sau celebrul Algocalmin. Piata algocalminului din Romania este estimata la peste 11 milioane de dolari anual. Pretul mic l-a transformat in calmantul nr. 1 pentru romani. Un adevarat "medicament al saracului", spun medicii. Licenta pentru denumirea de "algocalmin" este detinuta de fosta fabrica de medicamente SICOMED. In anul 2005 cehii de la Zentiva au preluat licenta si astfel, doar datorita algocalminului le-au crescut vanzarile cu peste. 1.000 de procente. Potrivit surselor medicale, dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe baza de metamizol aduce, de departe, cele mai substantiale profituri. Din aceasta piata, au reusit sa prinda felii importante si alte companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o alta denumire.
Algocalminul se mai numeste si algozone, si este produs de Ozone Romania . Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandarile careia suntem obligati sa tinem cont, nu a restrictionat folosirea algocalminului. Cu toate acestea, majoritatea tarilor europene l-au interzis de mai multi ani. Studiile au demostrat ca metamizolul din algocalmin poate provoca o boala fatala, numita agranulocitoza, o boala. mortala care debuteaza ca o infectie supraacuta. Boala distruge celulele din maduva osoasa, altfel spus . tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sangelui.
Mai periculoase decat algocalminul, sustin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc in componenta, alaturi de metamizol o a doua substanta activa. De departe, Piafenul (metamizol si antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul este Benalgin, un calmant pe baza de matamizol si cofeina. Ambele se vand la liber in farmaciile romanesti, fara niciun fel de restrictii. Primii care au interzis metamizolul au fost americanii, inca din 1977. Din aceeasi perioada dateaza si decizia statului sudez de interzicere a calmantului. Azi substanta din care se face"calmantul saracului" din Romania este interzisa in Danemarca, Belgia - unde trecuta la rubrica otravuri - Germania, Spania - din 1989, Olanda - incepand cu 1990, Grecia sau Irlanda. Am luat doar exemple din Europa si Statele Unite!!!
Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent in Romania, se mai regasesc Dipyrone, Novalgin, etc., medicamente care au la baza substanta denumita noramidopirina metansulfonat si fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. In plus, pe piata romaneasca se gasesc si combinatii ce contin Scobutil Compus sau aminofenazona - Aminofenazona L, Lizadon.
Piroxicamul si Aulinul sunt si ele pe lista neagra a Agentiei Europene a Medicamentului.
Aulinul este un alt medicament care poate ucide si totusi este vandut la liber in farmaciile romanesti. Mai grav, Aulinul este vandut si in formele sale pentru copii (pediatrice) cu toate ca riscul este si mai mare. Aulinul este interzis in tari precum Spania, Marea Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece s-a constat ca provoca frecvent . insuficienta hepatica mortala!!! Aulinul este recomandat pentru tratamentul durerii si inflamatiei asociate osteoartritelor, entorselor si luxatiilor, durerilor menstruale. Aulin se numara printre cele mai cautate si utilizate medicamente in Romania, datorita efectelor sale calmante imediate. Putini insa stiu ca substanta activa continuta de Aulin, denumita nimesulid, poate fi. mortala.
Acum poate intelegeti mai bine de ce am corelat de la bun inceput Codex Alimentarius de. industria farmaceutica de pe planeta!
Poate asa vedeti mai clar de ce miliardarii Americii si ai Europei - nu toti, ca sa nu mergem cu prostii la tribunal sau sa ne calce masina mai repede - de ce aceste "forte ale banului si raului" vor inlocuirea usturoiului, a mentei si a ceaiului de tei cu. produsele minunate si clar. vindecatoare ale concernelor farmaceutice!!!
Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrareaAulinului copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeana a Medicamentului a reluat, spre analiza, nimesulidul, in vederea retragerii sale de pe teritoriul intregii Uniuni Europene.Aulinul a fost restrictionat chiar si in tara producatoare, Irlanda. Consiliul Irlandez pentru Siguranta Medicamentelor a atras atentia asupra pericolului pe care il prezinta.
In Romania . este la mare pret pentru ca sanatatea sau chiar viata copiilor nostri. nu e la pret european. Daca tot vrem depopularea planetei, moartea pentru sute de milioane de oameni. de ce sa nu punem accent pe romani?
Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu toate acestea ele continuă să fie comercializate în. România!!! Suntem un vast laborator cu 20 de milioane de cobai, un loc in care se fac bani, multi bani, pe sanatatea si chiar viata."prostimii" Europei! "Prostimea", adica ce a ajuns poporul roman in ultimii 21 de ani, este doar. o bună piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise în alte state. Vreti exemple? Vreti sa ne salvam macar copiii daca pentru multi dintre noi este prea tarziu? Luati hartie si ceva de scris:
Sprayul pentru astm Isoproterenol, comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în anii '60 în jur de 3500 de pacienţi. Cu toate acestea el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii. Ce medici, ce interese, ce bani sunt in joc?
Medicamentul Stilbestrola fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În România este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice. Oare medicii care prescriu astfel de "leacuri vindecatoare" sunt prosti, sunt rai sau sunt doar. platiti bine?
· În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea nou -născuţilor.
· Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. Pentru ca la romani merge perfect ceea ce este interzis la nemti. medicamentul este în continuare prescris de medicii nostri şi se găseşte în farmacii.
· În 1984 ziarul Daily-Mail a scris clar că medicamentul împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie şi în prezent, a condus la malformaţii foarte grave ale nou-nascutilor. Peste 50% dintre mamele care, in timpul sarcinii, au luat Roacutan, au nascut copii malformati!!! Roacutan este prescris în continuare de. doctorii români.
· Zelmac, medicament impotriva afectiunilor digestive, care se vinde in Romania la ora actuala, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piata in Germania, in aprilie 2007, desi nici macar nu fusese aprobat inca, fiind folosit ilegal de catre doctori in scopul testarii lui pentru industria farmaceutica.
· Ketotifen,un medicament pentru tratamentul de lunga durata in astmul bronsic alergic sau cu componenta alergica, bronsita alergica si tulburari astmatice a fost scos in 2006 de pe piata in Germania , din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular si al rinichilor. In Romania se gaseste in farmacii.
· Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piata in mai multe tari europene. In Romania se gaseste sub denumirea de Histadin, un sirop folosit in tratamentul simptomelor multor afectiuni alergice si in prevenirea si tratamentul reactiilor alergice la transfuzia de sange.
· Methotrexat,de asemenea impotriva leucemiei, a produs tumori si a dus la anemie grava si ruperea intestinelor. In Romania este comercializat si prescris in reducerea dureriilor si a tumefactiilor articulare.
· Mitothan,un alt medicament impotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se gaseste sub numele de Lysodren si este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale.
· Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat in Romania .
· Sunt foarte putini din pacate cei care au curajul, inconstienta sau posibilitatea sa spuna lucrurilor pe nume. "Afacerea" medicamentelor care "ucid lent" este una de succes: sute si sute de miliarde de dolari sau euro in fiecare an!!! Cu ceva timp in urma Dr. Scott Reuben, angajat al companiei farmaceutice Pfizer - cea care produce de exemplu "minunatia" Viagra a declanşat cel mai mare scandal de falsificare din istoria medicinei, recunoscând că, timp de 13 ani avea sarcina de a falsifica rezultatele studiilor şi cercetărilor, pentru ca produsele farmaceutice ale companei să aibă un succes mai mare pe piaţă. În calitate de colaborator al biroului de presă de la compania Pfizer , el a publicat cu duzina în reviste medicale de specialitate articole fără niciun dram de adevăr.
Cititi si dati mai departe si nu le mai luati !!! 

* Lucrurile cele mai complicate sunt ingrozitor de simple. Numai noua ne place sa ne complicam cat mai mult.
Soare in suflet si in zambet iti doresc!

Maseaua de minte

Maseaua de minte  
Viata fara masele de minte e mai frumoasa
Acest post e pentru toti nefericitii care urmeaza sa-si scoata o masea de minte. Sper sa le dea curaj si sa se duca cu inima usoara la dentist
Cand m-am trezit nu stiam ce m-a lovit. Pe mine niciodata nu m-a durut nimic atat de crunt. Groaznic,efectiv groaznic.
Dacă sunteţi printre 35% din oamenii cărora nu le creşte niciodată vreo măsea de minte, mergeţi şi beţi o sampanie, bateţi-vă pe spate ca şi cum aţi scăpat de-o mare pacoste! Eu n-am avut aşa noroc! Mie mi-au crescut, cuminţi toate. Au apărut dureros şi, se pare, doresc sa dispară şi mai dureros, de parcă ar fi un campionat în sensul ăsta!
Bun...... găsit cabinet, hai pe scaun, deci, da, extracţie. Să facem o anestezie, a amorţit? Nu. Două… A amorţit? Nu! … Trei… Dar acum? Parcă. I s-a părut că acest parcă era suficient, aşa că a purces la extracţie. Dar măseaua nu dorea să mă părăsească, nu voia şi pace! 
Dupa vreo 15 minute se spala pe maini si ma anunta ca totul s-a terminat. Avea o radacina de toata frumusetea, lunga si intacta. La final mi-a arătat-o. Rădăcina era de trei ori mai lunga decât măseaua propriu zisă, îmbărligata şi, pe o laterală, se vedea o mică porţiune de os - probabil fusese extrem, teribil de bine înfiptă în mandibulă Pacat ca se cariase jumatate la suprafata si-mi facea viata un calvar. 
Până la urmă extracţia s-a întâmplat, chiar atunci, chiar pe acel scaun, cu medicul transpirat de la efort :))