CE ESTE IUBIREA???????
Ce
este pana la urma iubirea si cum apare? Cand stii cu adevarat ca esti
indragostit? ... este acel sentiment care te face cumva sa te gandesti
numai la cealalta persoana si nu la tine? este momentul in care nu mai
poti dormi pentru ca realizezi ca realitatea este mai buna decat visul?
este clipa in care il privesti in ochi si nu mai stii cum te cheama? sau
este momentul in care
ti se sfasie sufletul in milioane de bucati cand nu poti fi langa el?
Este iubirea cumva un melanj de bine cu rau, un amestec de gri si roz
din care nu mai poti iesi?
Intotdeauna am crezut ca in dragoste
gasesti un echilibru cumva, te completeaza intru totul, te face sa stii
ca atunci cand o gasesti, in sfarsit alergatura ta s-a terminat si totul
incepe sa se aranjeze asa cum trebuie, ca intr-un fel, din momentul in
care l-ai gasit pe el incepe linistea pe care o cautai de atata
vreme...Acum... constat ca iti pierzi capul, ca traiesti si perioade de
incertitudine in care ai senzatia ca nimic nu este mai rau decat sa nu
stii ceva de el, ca orice mic inconvenient iti zdruncina increderea si
iti aglomereaza creierul cu mii si mii de scenarii, ca in iubire nu ai
niciodata rabdare si vrei totul intr-o clipa... constat ca pentru putina
fericire trebuie sa platesti cu lacrimi... ca este un joc de la agonie
la extaz... iubesti si creierul iti este blocat... nu mai gandesti
nimic, nu mai vezi nimic in jurul tau, tot ceea ce ai acumulat se duce
cumva pe apa sambetei, toata duritatea se topeste intr-o miime de
secunda, te pierzi in cuvinte si detalii si te agati de o farama de
fericire pe care o savurezi la maximum nestiind ce iti rezerva momentul
urmator...
Nu mai exista logica... nu mai exista punct sau virgula...
sunt doar sentimente peste sentimente... aspecte pe care nu prea stiu
sa le gestionez... dar, pe de alta parte ma gandesc ca poate nici nu
trebuie sa stii sa le aranjezi, ca poate trebuie sa le inveti pas cu
pas...Sa inveti sa iubesti e ca si cum te-ai naste din nou... descoperi o
lume intreaga, culorile, gesturile, sentimentele... toate treptat...
apoi inveti sa mergi incetul cu incetul... faci un pas si cazi... te
ridici si data urmatoare faci doi pasi... si tot asa pana inveti sa
mergi... ca un copil care se bucura de o jucarie colorata si
galagioasa... ca un copil care ti se incredinteaza intru totul atunci
cand iti intinde mana sa il iei in brate...
DAR OARE SE MERITA?????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu