Maseaua de minte
Viata fara masele de minte e mai frumoasa
Acest
post e pentru toti nefericitii care urmeaza sa-si scoata o masea de
minte. Sper sa le dea curaj si sa se duca cu inima usoara la dentist
Cand m-am trezit nu stiam ce m-a lovit. Pe mine niciodata nu m-a durut nimic atat de crunt. Groaznic,efectiv groaznic.
Dacă sunteţi printre 35% din oamenii cărora nu le creşte niciodată vreo măsea de minte, mergeţi
şi beţi o sampanie, bateţi-vă pe spate ca şi cum aţi scăpat de-o mare
pacoste! Eu n-am avut aşa noroc! Mie mi-au crescut, cuminţi toate. Au
apărut dureros şi, se pare, doresc sa dispară şi mai dureros, de parcă
ar fi un campionat în sensul ăsta!
Bun...... găsit cabinet, hai pe
scaun, deci, da, extracţie. Să facem o anestezie, a amorţit? Nu. Două… A
amorţit? Nu! … Trei… Dar acum? Parcă. I s-a părut că acest parcă era
suficient, aşa că a purces la extracţie. Dar măseaua nu dorea să mă
părăsească, nu voia şi pace!
Dupa
vreo 15 minute se spala pe maini si ma anunta ca totul s-a terminat.
Avea o radacina de toata frumusetea, lunga si intacta. La final mi-a
arătat-o. Rădăcina era de trei ori mai lunga decât măseaua propriu zisă,
îmbărligata şi, pe o laterală, se vedea o mică porţiune de os -
probabil fusese extrem, teribil de bine înfiptă în mandibulă Pacat ca se
cariase jumatate la suprafata si-mi facea viata un calvar.
Până la urmă extracţia s-a întâmplat, chiar atunci, chiar pe acel scaun, cu medicul transpirat de la efort :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu