Nu te mai vreau

Nu te mai vreau!

    In ce moment ajungi sa te saturi de ceva sau cineva? In ce moment ajungi sa nu iti mai pese de ceea ce odata insemna totul in viata ta? Ce declic emotional se produce cand intr-o dimineata, te trezesti si nu mai simti dorul acela imens, dor care iti umplea intreaga fiinta si, in acelasi timp, iti crea un gol imens in suflet?
   De fiecare data, raspunsul este acelasi: un nou dor, o noua preocupare. Ceva care iti inlocuieste lipsa, durerea, ceva indeajuns de interesant ca sa suplineasca dorul vechi si chiar sa fie mai presus de acesta.Mai dificil este insa, cand te regasesti in rolul celui inlocuit cu ceva nou, cu ceva mai interesant. Uneori se intampla pentru ca e ceva interzis, ceva ce nu are voie sa faca in mod obisnuit, astfel ca, devine, ca orice tabu, ceva extrem de incitant. Alteori se intampla din plictiseala, Iar alteori, pentru ca pur si simplu nu are de ce sa nu o faca. Te intrebi, de ce? De ce ti se intampla tocmai tie? De ce esti tu cel napastuit? Cel lipsit de noroc pe lumea asta? Daca stai sa te gandesti indeajuns, fara orgolii si fara obstacole inutile, ajungi la concluzia ca in mare parte esti vinovat de ceea ce se intampla. Ca, daca ai fi avut indeajuns de mult curaj, ai fi putut preveni dezastrul. De cate ori ai vrut sa testezi destinul, dintr-un acces de masochism, provocandu-l: "Arata-mi ce poti. Stiu ca poti gresi, stiu ca vei gresi, mai devreme sau mai tarziu imi vei demonstra asta." Sperand in acelasi timp ca tu esti indeajuns de fermecatoare, ca vraja ta este indeajuns de puternica, ca relatia voastra este de nedistrus pentru o amarata de proba? Si de cate ori destinul nu ti-a ras in fata, demonstrandu-ti cat de slab si de mic poti fi? Cand cineva iti arata cu toate fortele si iti demonstreaza prin fapte ca nu te mai vrea, de cat timp ai nevoie ca sa VEZI si sa ACCEPTI asta? Pana nu mai ramane nici o farama neumilita in tine. Asa ma gandeam si eu....
     Cu totii ar trebui sa invatam lectia asta: cei nevruti sa invatam sa acceptam asta si sa incetam sa batem la usi inchise pentru totdeauna, iar cei cu cheia puterii in mana sa avem intelepciunea de a alege solutia cea mai buna pentru noi si pentru cei alesi sau nealesi."Nu te mai vreau!" - niste cuvinte simple, care pot distruge vieti, dar care le si pot salva, atunci cand spuse la timp.

Adolescentul de azi.....infractorul de maine.

     Prinşi în programul încărcat dintre slujbă şi grijile de zi cu zi, cei mai mulţi dintre părinţi nu găsesc mereu cele mai bune reţete în comunicarea cu puştii lor. Deseori, ei sunt prezenţi doar fizic, reunindu-i doar faptul că cei mici stau în aceeaşi casă cu părinţii. Iar singura interacţiune dintre adulţi şi copii are loc în timpul mesei sau se rezumă la clasicul chestionar: ce-ai făcut azi, cum a fost la şcoală?

       Atunci când luăm în discuţie fenomenul delincvenţei în rândul copiilor şi tinerilor,cel mai dramatic orizont nu este acela al trecutului, ci tocmai cel care vizează viitorul acestora,deoarece rareori copilul delincvent debutează cu o infracţiune severă. Mai degrabă, comportamentul delincvent în rândul copiilor şi tinerilor este unul dinamic, ce evoluează  dinspre simplu către complex şi dinspre minor către sever, pe masură ce copilul creşte şi îşi dezvoltă sfera experienţelor sociale negative .

     

      Tineri care chiulesc iar mai apoi sunt implicati in accidente rutiere, adolescenti care isi bat colegii sau le vorbesc urat profesorilor, elevi care vin la scoala doar pentru a fi remarcati si nimeni nu-i poate tine in frau, cam acesta este portretul tanarului rebel din epoca moderna.

    Dacă unii au ajuns după gratii pentru faptele lor, alţii îşi văd în continuare de „activitate”, spre nemulţumirea şi neliniştea cetăţenilor.

Nesimtirea un sport national

Nesimtirea un sport national

Nesimtirea in Romania a atins cote alarmante. In fiecare zi ne lovim de nesimtirea si impertinenta crasa a unor persoane care vor sa para “cool” (un cuvant des auzit in zilele noastre) sau “smecheri interesanti”. Suntem atat de obisnuiti cu lipsa de respect incat atunci cand intalnim pe cineva educat ni se pare ca ceva e in neregula, ca parca e prea amabil si/sau prea stilat.
Bineinteles, nesimtirea apare sub diverse forme iar exemplele pot fi din cele mai diverse. In ziua de azi multi prefera apelativele “Fa”, “Ba”, “Ma” in defavoarea unor formule precum “Multumesc”, “Sarut mana”, “Buna ziua”. Preferam marlania si grosolania in loc sa alegem bunul simt si respectul.
Nu exista sa nu vezi cand iesi in oras cu treburi de rezolvat, si romani nesimtiti, nespalati, hoti sau tupeisti. Din pacate fac parte din cotidian si ne lovim de ei vrem nu vrem.
In ceea ce priveste nesimtirea la noi,cred ca a ajuns sa fie sport national. Tupeul si aroganta sunt “indeletniciri” de baza la romani. Multi il considera indispensabil pentru a reusi in viata. Cica tupeul aduce succesul in viata ! Aiurea, numai prostii nascocesc asemenea vorbe pentru a-si ascunde propriile nesabuinte. Munca, perseverenta si educatia duc inevitabil catre succes, nu tupeul obraznic afisat de catre unii dintre locuitorii acestei tari. Daca ai atata idiotenie in minte sa crezi ca daca esti cu tupeu ajungi in varful piramidei, inseamna ca ori esti nebun de-a binelea si trebuie sa te duci la un control neurologic, ori marsavia si obraznicia iti sunt pilde de urmat in viata, si atunci probabil ca asa o sa mori.
Poate am jignit multe persoane care vor citi aceasta postare, dar poate asa voi fi auzita si poate ne vom mai schimba si noi atitudinea fata de cei din jurul nostru.

„Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur”.

Aceasta postare a mea o sa atraga multe susoteli si ocheade la colt de strada pentru ca sunt multi care se regasesc in aceste randuri.

Falsitatea oamenilor

Falsitatea este un pacat ce ii bantuie pe multi, ii duce a naibii de jos, si este practicata de unii din pura placere si cred ca au invins,ca au castigat ceva dar sunt vazuti cu foarte mare dispret de ceilalti care odata le-au stat alaturi.
Oameni fara valoare care mereu cred ca prin minciuni si siretlicuri ajung in varf…..dar din pacate imbatranesc singuri fara un prieten apropiat si fara ca cineva sa le deschida usa.
Daca nu imi convine ceva la cineva, ii spun pur si simplu, de ce sa o dau dupa colt? Vad cum in lume sunt doar oameni falsi, care fata in fata se pupa-n fund, iar cand sunt cu alte persoane barfesc aceeasi gaura a persoanei.
Multora le e rusine sa isi arate propria fata, si o schimba in nenumarate feluri. Isi modifica tenul in photoshop, isi arata alta personalitate pe facebook, doar scriu SMS-uri inteligente pentru ca nu pot sa scoata acelasi lucru pe gura, fara sa fie inscenat dinainte. In scris o ard numai cu "draga" si "frumoaso", in timp ce in viata reala nu indraznesc sa iti arunce un amarat de salut pe strada, privesc totul de sus, nu isi dau seama in ce gunoi irecuperabil traiesc.
Nu putem sa ne dam seama cum in fata unora suntem niste nimicuri, iar in fata altora suntem cei mai importanti, cum unii ne respecta iar altii ne scuipa la colt de strada.
In ziua de azi sunt copii care nu isi mai respecta parintii ca nu le-au cumparat un Galaxy s4 sau un Iphone 5…..deci ce pretentii sa mai avem de la oamenii cu care ne intalnim.
In timp de criza se vand pe nimic si ne-ar da de mancare la sobolani in perioada apocalipsei..
Instinctul de turma a ramas la fel,sunteti aceleasi oi ca si ieri in cautarea unui nou oier.
Cand cine iti spune ca ai gresit ,nu te mai duci inainte,te opresti. Nu iti spune cu inima rea ,sa te schimbi ca asa vrea el ,incearca sa te diferentieze de celelate oi si macar o data in viata sa fi unic…..dar daca esti facut din acelasi aluat continui si participi la toate mizeriile pe care aparent le detestai.

Exista o vorba mare: „Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur”.

Prietenii... falsi, adevarati sau pe interes

Daca ar fii sa impartasesc tot ceea ce cred despre prieteni, nu mi-ar ajunge o saptamana. Pentru mine, prietenii sunt de 3 feluri:
-prieteni falsi
-prieteni pe interes
-prieteni adevarat

*Prietenii falsi sunt acei oameni care in fata iti spun "esti de treaba, hai sa mai iesim si alta data", dar pe la spate zic "este foarte enervant/a, sa nu-l/o anuntam daca iesim undeva".* Prietenii pe interes sunt acele persoane care isi petrec timpul cu tine numai pentru ca ai bani si ei pot profita de lucrul asta.
* Prietenii adevarati sunt cei mai importanti, dar si cel mai greu de gasit. Sunt acele persoane care atunci cand suferi tu, sufera si ei alaturi de tine, atunci cand plangi tu, ei plang cu tine si iti sterg lacrimile de pe fata. Sunt acele persoane care mereu iti intind o mana de ajutor indiferent daca esti sus sau jos, daca iti este bine sau rau sau daca esti fericit sau deprimat. Sunt acele persoane care iti ofera fara sa ii ceri, care te intreaba "esti bine?" chiar daca nu ii spui nimic. Sunt cei care iti pot aduce zambetul pe buze chiar si in cele mai intunecate momente. Daca ai astfel de prieteni, apreciaza-i si orice ai face nu te indeparta de ei. Petrece cat mai mult timp alaturi de ei, pentru ca, in viata, un prieten este mai important decat orice altcineva sau altceva.

Voi care va considerati prietenii mei..... in care categorie va incadrati?

Discutiile aprinse in cuplu…..

Discutiile aprinse in cuplu…..

Multi au o impresie gresita despre cearta si anume ca daca un cuplu se cearta inseamna ca nu le merge bine, ca nu se potrivesc sau ca se vor desparti. Asta spus grosso modo deoarece oamenii vad adesea paiul din ochiul vecinului, insa nu vad barna din ochii lor. In final, cu totii ne certam si aici intervin intr-adevar acele detalii care fac diferenta si apare prognosticul despre viitor al cuplului.
Orice cuplu se cearta, cu scopul de a-si exprima nemultumirile, asteptarile,sa determine o evolutie a situatiei si nu in ultimul rand pentru a aduce stima de sine a partenerului la dimensiuni corecte.
Felul in care ne certam insa, face diferenta dintre ceea ce este normal pentru un cuplu si ceea ce tinde spre patologic si risca sa destrame cuplul.
In momentul in care ne dorim evolutia comportamentala a partenerului si ne certam avand un astfel de obiectiv, este normal. Daca dorim sa diminuam stima de sine a partenerului din anumite motive deja acest obiectiv al unei certe semnaleaza o problema.
Felul in care ne exprimam este esential. Atunci cand vorbim despre emotii corect este sa ne exprimam la persoana I si sa spunem ceea ce simtitm: „sunt furios/furioasa„. Cea mai proasta alegere este sa ne exprimam astfel „ma enervezi„ deoarece este o acuza directa la adresa partenerului si nu mai exprima sentimentele celui care vorbeste. Facand aceasta greseala, il invinuim inevitabil pe partener pentru starile noastre, ceea ce poate produce frustrari si scaderea stimei de sine la partener. O persoana care a pornit pe acest drum intr-o cearta va tine cu certitudine cararea aleasa si drept urmare va critica persoana partenerului, dupa care va lasa conflictul nesfarsit, fiind imbufnata o perioada buna de timp (sau va relua cearta cu prima ocazie), incercand sa isi demonstreze astfel dominanta.
Cearta normala in cuplu nu reproseaza nimic, nu il invinuieste pe celalalt, fiecare partener vorbeste despre ceea ce simte el, la persoana I, fara a implica ceva exterior. Atunci cand se refera la partener niciodata nu se critica persoana acestuia in mod direct, ci se are in vedere comportamentul acestuia („cand faci asta ma simt…„). Cearta intre partenerii unui cuplu are ca scop principal cautarea unor solutii, cei doi se intreaba ce pot face si nu cauta vinovati, ceea ce conduce la finalizarea conflictului, la echilibrarea de forte intre soti, in asa fel incat nimeni nu pierde sau nu castiga mai mult decat celalalt de pe urma conflictului.
Oricat de tentant este atunci cand va certati sa spuneti anumite cuvinte partenerului, cel mai bine ar fi sa va abtineti si sa judecati situatia deoarece reprosurile sau insultele in fata carora persoana nu poate evolua sau nu poate face eforturi sa se schimbe vor marca evolutia viitoare a cuplului (o evolutie negativa bineinteles). Aceste reprosuri, care pot fi legate de aspectul fizic, de familie, de esecurile trecute, sunt lovituri foarte dure si nu sunt uitate niciodata de catre partener.
Tu cum te certi cu partenerul tau? E ceva de schimbat acolo?

Aparentele inseala

      

  

 

   Asta e un fapt dovedit. Mi se pare absurd ca o persoana sa fie etichetate dupa doar o singura intalnire (sau cum se intampla, poti sa pici odata la locul nepotrivit si la momentul nepotrivit si sa ii vezi o alta latura, mai negativa).
       Acum vorbesc din experienta, de multe ori sunt catalogata altfel decat cum sunt eu. De ce? Asta inca ma intreb si eu, de ce oamenii simt aceasta nevoie arzatoare de a pune fiecare persoana intr-un catalog si a-l nota, dupa ce abia l-a cunoscut. Foarte multi prieteni (a se citi cei mai buni prieteni) mi-au spus... dupa trecerea unui timp (uneori ani) ca, la inceput ma credeau alfel.. si ca abia mai tarziu m-au cunoscut cu adevarat. Eu dupa acele marturisiri am renuntat definitiv la a cataloga pe cineva foarte repede, acum (poate si din cauza ca am mai inaintat in varsta  :P)  am invatat sa am rabdare, sa acord mereu o a 2-a sansa, nimeni nu e perfect, oricine are dreptul la o greseala, oricat de fatala ar fi ea, fiind prima, o pot uita.

    De ce atunci cand o persoana citeste este numita „soarece de biblioteca” – asta fiind un alint in ziua de azi.. – si este ridiculizata... sau se spune ca se lauda ? De ce exista mereu acest conflict intre persoanele care asculta genuri distincte de muzica? Consider ca aceste discriminari nu sunt utile nimanui, dauneaza ambelor parti, si discriminatorilor si celor discriminati.

      Imi pare rau ca sunt rea, de multe ori ranesc oamenii intentionat, ii lovesc acolo unde ii doare mai tare. Supararea mea mocneste, pana imi momentul in care cuvintele improsca cu venin pe cel ce m-a calcat pe coada. Se intampla rar, dar se intampla, de aceea va sfatuiesc, daca va imprieteniti cu mine fiti sinceri si naturali  pentru ca nu apreciez nimic mai mult decat franchetea..

   Putini sunt cei ce ma cunosc cu adevarat.Si daca nu te numeri printre ei e pur si simplu problema ta.
Sunt privita cu alti ochi de fiecare persoana in parte.Unii au pareri bune.Altii...mai putin bune.Parerea mea insa e ca nu ar trebui sa am nici o parere despre parerea lor.
Sunt doua tipuri de persoane care fac parte din viata mea:prietenii buni si restul.Posibil sa exista si o a 3-a categorie caruia nu ii dau prea mare atentie.
Ideea e urmatoarea.Aparentele inseala.Nu ma judeca intotdeauna dupa aparente,deoarece nu intotdeauna sunt fraiera care par.Poate am o zi proasta,poate nu vreau sa sti tu cum sunt,sau poate pur si simplu nu te suport.
Da,ai citit bine.NU TE SUPORT! Te numeri printre cei care cred ca ma pot lua de fraiera,h?.

Adica nu imi pasa!

   Am o limita si daca ai trecut de ea cu greu poti sa dai inapoi.
Vrei sa sti cine sunt?Vrei sa sti ce fac? Uite! "Zbor peste prosti si parerile lor".Gandeste-te de doua ori inainte de a ma judeca,poate vei face o greseala.

Gandeste pozitiv

Gândirea pozitivă este o atitudine care ne ajută să ne folosim la maximum de resursele de care dispunem. Prin faptul că gândeşti pozitiv nu îţi mai impui singur limite! Iar acest lucru este foarte important. Pentru că majoritatea oameniilor frustraţi şi nemulţumiţi sunt în acea situaţie pentru că singuri se menţin acolo. Dau vina pe tot felul de factori externi(şcoala, familia, banii, părinţii, ţara) în loc să se gândească la cum ar putea ei rezolva problema, ei pur şi simplu se opresc şi se concentrează pe bariere, pe acei factori externi care zic ei că sunt responsabili pentru insuccesul lor, în loc să se concentreze pe soluţia problemei lor, adică pe gândirea lor.Gândirea pozitivă ne ajută să ne concentrăm mintea pe soluţie, şi elimină stare psihologică de scuză.Dacă gândeşti pozitiv nu o să îţi spui în sinea ta „nu pot, e prea greu, sunt obosit, nu am bani, sunt prea slab, ţara e de vină”, etc, ci o să-ţi spui „pot, eu întotdeauna reuşesc, mai încerc o dată până ce reuşesc, e simplu, o să mă descurc, hai să mă apuc de treabă, ce contează că sunt mic, am în schimb un umor fin”. Spune-mi când eşti cel mai puternic şi când ai încredere maximă în tine? Atunci când ştii că e simplu şi că o să reuşeşti sau atunci când te aştepţi să pierzi? Când te aştepţi să pierzi apare automat frica, devii inhibat şi astfel mai puţin concetrat pe ceea ce doreşti. Pe scurt, dacă gândeşti negativ te opreşti singur să fii puternic. Iar direcţia pe care te concentrezi, este direcţia înspre care te vei îndrepta. Nu există simplu sau dificil, există doar modul în care tu priveşti lucrurile, atitudinea şi sensul pe care îl atribui lucrurilor din viaţa ta. De ce pentru cineva e uşor să se caţere pe stânci şi pentru altcineva e extrem de greu? Pentru că unii îl percep ca pe un lucru greu iar alţii ca pe un lucru uşor, banal. Unii îşi spun în sinea lor că e uşor alţii îşi spun că e imposibil.  Atitudinea e cea care face diferenţa.În orice lucru pe care-l faci lasă numai gândurile pozitivă să curgă.
Dacă vezi că începi să-ţi spui „e prea greu, mai bine lasă, nu pot” opreşte-te, spune-ţi „STOP!” şi înlocuieşte cu gândurile „dar bineînţeles că pot, doar e un lucru banal!”În orice încercare a vieţii, în orice situaţie dificilă prin care treci încearcă să te gândeşti că o să fie bine şi că o să reuşeşti. Uite, nu lua de bun ceea ce ţi-am spus, dar nici de rău. Testează şi observă singur rezultatele. Încearcă odată să gândeşti negativ şi odată să gândeşti pozitiv. Observă singur care sunt efectele fiecărei gândiri, fiecărei atitudini.

Ai mei baieti :)

Gripa........sa ma auda tot poporul

     E genul ala de raceala cu dureri musculare, de oase si de cap :) si cu o tuse de magarus, care nu e deloc draguta si e de-a dreptul enervanta…

     Nu stiu cum reusesc sa fac asta, dar mereu imi iese. De obicei nu stiu cum resusesc, dar acum stiu. Am stat intr-o seara in frig. Dar frig rau.E vina mea, mi-o asum. Dar uite ca acum am racit. Si sunt iar la campionat de curs nasul. Ma plimb prin casa cu sticla de Olinth si cutia de servetele dupa mine. Stranut (ca o mitraliera), imi curge nasul si am ochii rosii.Si inca e doar inceputul. Mai pe seara nu voi putea sa spun o propozitie cap coada fara sa imi suflu nasul de 3 ori.  

   Ca orice om mai sensibil aşa din fire, o dată la ceva timp răcesc. Nu la modul grav să nu mă pot ridica deloc din pat, să am febră 40 şi să văd dromaderi alergând pe tavan!Nu! La mine se desfăşoară cam aşa:  în prima zi am o stare de legumă care a stat prea mult în soare, nu am chef să fac absolut nimic; mă mişc din pat la birou, de la birou la bucătărie/baie, apoi iar la birou şi când simt că nu mai am vlagă deloc, mă arunc înapoi in pat. A doua zi programul e cam acelaşi numai că în loc de durerea de cap, apare durerea în gât, puţină tuse şi un nas borcănat. A treia zi nasul meu devine o tentativă eşuată a cascadei Niagara, dar lipsa chefului dispare treptat, pentru ca a patra zi, să ignor puţinele simptome pe care le mai am şi să îmi mişc posteriorul afară din casă. A cincea zi, ori o iau de la capăt cu starea de legumă, ori îmi revin complet.Ma enerveaza ingrozitor raceala asta. Nu ii vad rostul. Nu imi place sa iau pastile asa ca nu iau decat maxim aspirina sau paracetamol sinus.

      Asa ca suport. Si nu suport. Si ma vaaaiettt….ugh.. sa ma auda tot poporul ca am racit. Asa parca imi trece mai repede.