Discutiile aprinse in cuplu…..
Multi au o impresie gresita despre cearta si anume ca daca
un cuplu se cearta inseamna ca nu le merge bine, ca nu se potrivesc sau ca se
vor desparti. Asta spus grosso modo deoarece oamenii vad adesea paiul din
ochiul vecinului, insa nu vad barna din ochii lor. In final, cu totii ne certam
si aici intervin intr-adevar acele detalii care fac diferenta si apare
prognosticul despre viitor al cuplului.
Orice cuplu se cearta, cu scopul de a-si exprima nemultumirile, asteptarile,sa determine o evolutie a situatiei si nu in ultimul rand pentru a aduce stima de sine a partenerului la dimensiuni corecte.
Felul in care ne certam insa, face diferenta dintre ceea ce este normal pentru un cuplu si ceea ce tinde spre patologic si risca sa destrame cuplul.
In momentul in care ne dorim evolutia comportamentala a partenerului si ne certam avand un astfel de obiectiv, este normal. Daca dorim sa diminuam stima de sine a partenerului din anumite motive deja acest obiectiv al unei certe semnaleaza o problema.
Felul in care ne exprimam este esential. Atunci cand vorbim despre emotii corect este sa ne exprimam la persoana I si sa spunem ceea ce simtitm: „sunt furios/furioasa„. Cea mai proasta alegere este sa ne exprimam astfel „ma enervezi„ deoarece este o acuza directa la adresa partenerului si nu mai exprima sentimentele celui care vorbeste. Facand aceasta greseala, il invinuim inevitabil pe partener pentru starile noastre, ceea ce poate produce frustrari si scaderea stimei de sine la partener. O persoana care a pornit pe acest drum intr-o cearta va tine cu certitudine cararea aleasa si drept urmare va critica persoana partenerului, dupa care va lasa conflictul nesfarsit, fiind imbufnata o perioada buna de timp (sau va relua cearta cu prima ocazie), incercand sa isi demonstreze astfel dominanta.
Cearta normala in cuplu nu reproseaza nimic, nu il invinuieste pe celalalt, fiecare partener vorbeste despre ceea ce simte el, la persoana I, fara a implica ceva exterior. Atunci cand se refera la partener niciodata nu se critica persoana acestuia in mod direct, ci se are in vedere comportamentul acestuia („cand faci asta ma simt…„). Cearta intre partenerii unui cuplu are ca scop principal cautarea unor solutii, cei doi se intreaba ce pot face si nu cauta vinovati, ceea ce conduce la finalizarea conflictului, la echilibrarea de forte intre soti, in asa fel incat nimeni nu pierde sau nu castiga mai mult decat celalalt de pe urma conflictului.
Oricat de tentant este atunci cand va certati sa spuneti anumite cuvinte partenerului, cel mai bine ar fi sa va abtineti si sa judecati situatia deoarece reprosurile sau insultele in fata carora persoana nu poate evolua sau nu poate face eforturi sa se schimbe vor marca evolutia viitoare a cuplului (o evolutie negativa bineinteles). Aceste reprosuri, care pot fi legate de aspectul fizic, de familie, de esecurile trecute, sunt lovituri foarte dure si nu sunt uitate niciodata de catre partener.
Tu cum te certi cu partenerul tau? E ceva de schimbat acolo?
Orice cuplu se cearta, cu scopul de a-si exprima nemultumirile, asteptarile,sa determine o evolutie a situatiei si nu in ultimul rand pentru a aduce stima de sine a partenerului la dimensiuni corecte.
Felul in care ne certam insa, face diferenta dintre ceea ce este normal pentru un cuplu si ceea ce tinde spre patologic si risca sa destrame cuplul.
In momentul in care ne dorim evolutia comportamentala a partenerului si ne certam avand un astfel de obiectiv, este normal. Daca dorim sa diminuam stima de sine a partenerului din anumite motive deja acest obiectiv al unei certe semnaleaza o problema.
Felul in care ne exprimam este esential. Atunci cand vorbim despre emotii corect este sa ne exprimam la persoana I si sa spunem ceea ce simtitm: „sunt furios/furioasa„. Cea mai proasta alegere este sa ne exprimam astfel „ma enervezi„ deoarece este o acuza directa la adresa partenerului si nu mai exprima sentimentele celui care vorbeste. Facand aceasta greseala, il invinuim inevitabil pe partener pentru starile noastre, ceea ce poate produce frustrari si scaderea stimei de sine la partener. O persoana care a pornit pe acest drum intr-o cearta va tine cu certitudine cararea aleasa si drept urmare va critica persoana partenerului, dupa care va lasa conflictul nesfarsit, fiind imbufnata o perioada buna de timp (sau va relua cearta cu prima ocazie), incercand sa isi demonstreze astfel dominanta.
Cearta normala in cuplu nu reproseaza nimic, nu il invinuieste pe celalalt, fiecare partener vorbeste despre ceea ce simte el, la persoana I, fara a implica ceva exterior. Atunci cand se refera la partener niciodata nu se critica persoana acestuia in mod direct, ci se are in vedere comportamentul acestuia („cand faci asta ma simt…„). Cearta intre partenerii unui cuplu are ca scop principal cautarea unor solutii, cei doi se intreaba ce pot face si nu cauta vinovati, ceea ce conduce la finalizarea conflictului, la echilibrarea de forte intre soti, in asa fel incat nimeni nu pierde sau nu castiga mai mult decat celalalt de pe urma conflictului.
Oricat de tentant este atunci cand va certati sa spuneti anumite cuvinte partenerului, cel mai bine ar fi sa va abtineti si sa judecati situatia deoarece reprosurile sau insultele in fata carora persoana nu poate evolua sau nu poate face eforturi sa se schimbe vor marca evolutia viitoare a cuplului (o evolutie negativa bineinteles). Aceste reprosuri, care pot fi legate de aspectul fizic, de familie, de esecurile trecute, sunt lovituri foarte dure si nu sunt uitate niciodata de catre partener.
Tu cum te certi cu partenerul tau? E ceva de schimbat acolo?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu